proza
37
Iar eu după ce mă uitam în ochii mamei preț de câteva clipe începusem să pedalez lent până spre șosea și pe urmă când drumul dădea cotitură la micul podeț de peste râulețul Baltimot începusem să dau bice la pedalat căci totul începuse să fie cufundat în beznă deși nu era decât ora 20.17, iar pădurea se afla încă un sfert de ceas depărtare însă nu-mi puteam permite să pierd timp totul era deja cronometrat trebuia ca în aproximativ două ore să culeg ciupercile mamei care se găseau foarte rar în pădure, cerul era perfect senin și nu puteam pierde ocazia de-a scruta cerul și de-al analiza și de-ai cerceta fiecare secret pe care l-ar avea iar cel mai important era să ajung acasă după cum i-am promis mamei la ora 21.30, deci nicio clipită nu putea fi irosită și mai ales trebuia să fac loc în programul meu de-aș putea spune și învăţatului pentru examenul final de mâine care îmi va clarifica viitorul în lumea astronomiei. Odată ce ajunsesem în pădurea Werowoods, am început imediat să îmi încep vânătoarea de ciuperci pentru mama, o muncă nici când mai plictisitoare și neatractivă însă chair nu-mi doream să îi provoc vreo supărare mamei care și așa din varii motive pe care mintea mea nu le putea cuprinde, precum misterele cosmosului imens și imposibil de cuprins în fiecare amănunt însă cât se putea de ușor de înţeles.
- Of... cât o fi ceasul mă gândeam în sinea mea și observând ceasul care îmi arăta ora exactă și anume ora 21.02, și atunci priveam în coșul pe care mi l-a dat mama și cunoscând cantitățile utilizate de mama pentru a găti, am putut să apreciez cum că tot ceea ce am adunat ajungea pentru cină și eventual pentru prânzul de mâine, atunci lăsasem coșul pe bicicletă luasem telescopul și atlasul cu hărți interstelare de la institutul unde învățam cosmologie și astronomie avansată pentru mine și locul unde sperăm că îl voi vizta mereu dar nu numai ca student ci și ca un adevărat astronom. Poziționasem telescopul și înainte de-ami bucura ochii cu ceea ce voi avea de văzut prin lentilele acestuia aruncasem încă o privire asupra cerului care era mai tentant ca niciodată pentru mine însă aruncând o privire asupra ceasului observam cu stupoare cum că se făcuse deja 21.18 și atunci am profitat de ocazie și mi-am fixat ochii în lentilele telescopului și scrutam cerul de la un capăt la altul deși știam că vorbeam numai aberații, universul în masa sa în formațiunile sale nu poate fi definit ca mărime acesta mărindu-se mereu și mereu find practic infinit însă dincolo de astronomul ce vroiam să devin eram un om iar oamenii de regulă fac greșeli diverse iar rezultatele lor niciodată nu sunt luate în calcul decât atunci când acesta fie devin favorabile sau nefavorabile dacă devin favorabile se va încerca mereu aplicarea acelorași principii care au fost folosite pentru obținerea rezultatelor și dacă rezultatele devin nefavorabile atunci se va încerca pe cât posibil evitarea utilizării principiilor care au determinat apariția acestora.Pe când scrutam cu ochiul Ursa Mare îmi apăruse deodată o străfulgerare de culoare mov care mă făcuse să sar ca să cum aș fi fost înțepat de teamă și preț de câteva clipe mi-a fost teamă să mă ridic din tufișul în care ajunsesem în urma săriturii cu spatele involuntare cauzate de frică. Însă spiritul și înflăcărarea de zi cu zi care mă îndemna mereu și mereu orice ar fi să privesc măreția ceului mă îmbărbătă destul ca să pot avea curajul ca mai întâi să încerc să scutez cerul mai cu atenție și să văd ceea ce omisem poate și așa și era în mijlocul Ursei Mari stătea un punct mov persistent care părea că se aprope asemeni unei comete de trecerea cerului, iar când privisem în telescop asta se întâmplase punctul acela mov avea o traiectorie a sa.
- Doamne sfinte ce ciudat.. să fie oare.. Cometa AMNESIA de care îmi vorbea tata.. dar credeam că era doar o scorneală..