Revista Orizonturi Literare Octombrie 2015 | Page 35

PROZA

35

poate multe mistere cosmice care până atunci nu fuseseră dezlegate de nimeni, iar profesorul fiind o fire tăcută, retrasă, taciturnă nu ar fi dezvăluit niciodată, cel puțin nu oricui descoperirile sale. Această șansă unică poate de-a afla tainele profesorului învinseseră devotamentul pentru profesor și moralitatea acestuia care îi amintea mereu de fărădelegea comisă și luând carnețelul la el și asigurându-se cum că profesorul nu avea să se întoarcă prea devreme se pregăti să deslușească tainele carnețelului.

- Bun... ia să vedem, ce ascunzi profesore.

- Hmm... Ciudat.. cum de nu am mai remarcat asta până acum.. Remarcă subit Jerome, ațintindu-și privirea spre telescop și îndeosebi la Ursa Mare, care avea în mijloc un mic punct mov strălucitor, care-i dădea de gândit asistentului.

- Probabil că nu am văzut bine.. Ia să încerc să arunc încă o privire. Jerome după ce se asigură cum că ochii săi nu sunt îngreunați de oboseală sau alt fact perturbator, își aținti-se ochii încă odată asupra lentilei telescopului însă deodată Jerome se sperie când realizează ceva dubios.

- Ce se... puteam să jur... că văzusem ceva aici... să mă fi înșelar oare. Zicând asta asistentul consultă încă o dată carnețelul profesorului și care nu spunea decât ceea ce văzuse asistentul, cum că în mijlocul Ursei Mari se afla o galaxie încă nedescoperită aflată la sute de milioane de ani lumină, care avea culoarea mov.

- Hmm.. profesore nu știu ce ai văzut sau remarcat doar că ceva profund bizar sigur se întâmplă doar că nu știm ce... Cugetă în minte asistentul, însă privind cerul preț de câteva clipe și constatând că privea degeaba, își zise în gând ’În fine... fie ce o fi.. poate că nu vom știi niciodată‘ și lăsă acea pagină ciudată cu galaxia mov și trecu rând pe rând prin toate textile și desenele făcute toate fiind niște determinări exacte care pentru Jerome nu reprezentau decât ceva ușor de făcut la rândul său însă un anumit capitol îi dădea târcoale în subconștient o cometă ciudată la rândul ei tot de culoare mov și numele straniu dat de professor alături de reprezentare AMNESIA.Dar și mai mult îl îngrijoră cum că nu era niciun text lângă reprezentare, doar spații goale.

- Hmm.. ciudat.. toate capitolele sunt scrise.. toate înafară de acesta. Jerome începu de îndată să răsfoiască de la început până la sfârșit fiecare pagină cu putință și să analizeze apoi orice indiciu sau lămurire referitor la acea cometă stranie. Căutările însă fuseseră în zadar.

- Drace... să fi fost oare posibil ca profesorul Tunning să fi abandonat cercetarea asupra cometei AMNESIA.Cugetă în acel moment asistentul punțndu-și această întrebare.

- Nu.. nu, nu, nu... Nu e cu putință îl cunosc bine pe professor el nici măcar un singur calcul nu-l omite în al răstălmăci pentru găsirea și a celei mai mici greșeli. Încercă să găsească o explicație Jerome, dar nu o găsea oricât de mult s-ar fi străduit deoarece aceasta nu exista.

- Trebuie să mai fie ceva, poate nu am căutat bine.Se îmbărbăta Jerome, care după ce termină de spus aceste cuvinte observă la coperta de carton uzată a carnețelului, o tăietură și ceva gros la pipăire care îi dădea de gândit și luând un bisturiu din seratul profesorului tăiase de-a lungul coperții făcând un buzunar pe unde Jerome putea cu ușurință să strecoare mâna.

- Iartă-mă profesore.. Și terminând de zis aceste cuvinte Jerome scoase mâna din copertă având în mână o hârtie galbenă învechită care-I atrăse-se imediat atenția lui Jerome.

- Ce e asta? Și imediat Jerome despături foaia și începu să citească:

‘’ 17 iulie 1963