PROZA
34
Profesorul îl părăsise pentru scurte momente pe Jerome și merse spre depozitul unde se țineau de regulă diverse materiale consumabile, însă nu era frecventat decât rareori de Jerome însă mereu și mereu de către profesor. Profesorul Tunning deschise ușa aflată pe holul ce ducea spre ieșirea din laborator, și ajungând aproape de ușa, o deschise, înăuntrul camerei era ticisit de coli albe pentru scris, hârtii minimetrice, raportoare vechi creioane, rigle și diverse ustensile care însă își pierdură majoriatea din actualitatea tehnologică, multe dintre ele aflate încă de pe vremea când profesrul era doar un simplu student, pasionat, visător care își dorea doar să poată lucra în laboratorul astronomic, în care studiase. Visul acestuia se îndeplinise însă tot în perioada când acesta era doar un simplu student acesta remarcase într-o noapte pe cerul nopții cometa Amnesia, iar de la acel moment, prioritar pentru profesor a fost să cerceteze în aprofunzime tot ceea ce cometa avea de ascuns. Aceste cercetări s-au acumulat de-a lungul anilor ce treceau neaducând decât niște simple constatări care până de curând nu-și mai aveau rostul, dar ceva se întâmplase și îl determină pe profesor să-și continue studiile. Camera era învăluită de-a lungul și de-a latul acestuia în scânteietoare veșminte din giulgiul de mătase strălucitoare asemeni argintului ai păianjenilor, însă asta nu-l împiedică pe profesor să înainteze ‘Ce mizerie.. să-I spun lui Jerome să facă curat aici’gândi-se profesorul involuntar și zic involuntar deoarece în acel moment tot cugetul profesorului Drake stătea în a lua ceva ce se găsea la capătul camerei și anume o cutie de carton uzată, care își pierdură din elasticitate și duritate, dar nu aspectul cutiei conta pentru profesor ci conținutul acesteia. Acesta ajunse la cutie, îndepărtă păturile ce acopereau cutia, își suflecă mânecile de la cămașă, pentru a se feri de mizerie și scoțând o cârpă din buzunarul halatului său curăță puțin prima față a cutiei și pe măsură ce curăță un sentiment de nostalgie îl cuprinsese.
- Iată... veche prietenă de demult... Amnesia... poate e timpul ca în sfârșit să ne vedem încă o dată..
Profesorul după ce sfârși aceste cuvinte apucă cu ambele brațe cutia și se îndreptă imdeiat spre biroul său și spre telescopul unde îl lăsase singur pe Jerome, care între timp începu-se să-și piardă răbdare.
- E aproape 21.17.. Off. Ciudat.. Profesorul niciodată nu întârzie așa de mult. Începu să-și pună diverse înntrebări Jerome, care pe bună dreptate avea să și le pună, profesorul era o fire foarte punctual, chiar dacă deseori nu preciza durata întârzierilor sale niciodată nu durau mult, dar de această dată profesorul întârziase
- Profesore, pe unde umbli..?
- E prea de tot.. au trecut cel puțin 15 minute... Jerome stătea pe scaunul de la telescop așteptând însă așteptarea nu-i era un atuu pentru acesta, lipsa oricărui tip de activitate îi creă în general o stare de neliniște, însă profitând de lipsa profesorului ochii acestuia fură ațintiși asupra biroului unde profesorul uitase carnețelul său de notițe.
- Hmm.. Ia te uită profesorul și-a uitat notiţele. Jerome se ridică de pe scaunul telescopului și se îndreptă spre birou, cu gândul de-a lua carnețelul pentru ca mai apoi să-l poată da înapoi profesorului, însă când mâna acestuia a fost pusă e acesta un sentiment straniu îl încercă pe asistent, acea îndoială șțiinfică care caută rațiune în aceste două cuvinte, căutare și cercetare, iar halatul alb era ca o înobilare care-i conferea putere minții sale științifice care în acel moment îl îndemnă să treacă peste respectul purtat pentru profesor și pentru intimitatea sa totdată și să arunce o privire în notițele care ar fi putut în acel moment să conțină ceva care ar fi putut să elucideze poate multe mistere cosmice care până atunci nu fuseseră dezlegate de nimeni, iar profesorul fiind o fire tăcută, retrasă, taciturnă nu ar fi dezvăluit niciodată, cel puțin nu oricui descoperirile sale. Această șansă unică poate de-a afla tainele profesorului învinseseră devotamentul pentru profesor și moralitatea acestuia care îi amintea mereu de fărădelegea comisă și luând carnețelul la el și asigurându-se cum că profesorul nu avea să se întoarcă prea devreme se pregăti să deslușească tainele carnețelului.
- Bun... ia să vedem, ce ascunzi profesore.