PROZA
32
AMNESIA
Era ora 2.00 p. m la observatorul din Orkhamsfire, iar profesorul Drake Tunning, stătea și făcea ultimele calcule în carnețelul său.
- Nu se poate, nu se poate!! Exclamă plin de amărăciune privind plin de amărăciune în notițele sale, răsfirate de-a lungul întregului său birou.
- Ce se întâmplă, domnule profesor? Se auzi deodată o voce de bărbat tânăr, să fi avut în jur de 23 de ani, care încercă să deslușească taina profesorului.
- Nimic, Jerome... Răspunse sacadat profesorul Tunning, dându-și de pe nas perechea sa de ochelari care în acest moment erau doar o povară, care îi îngreunau pleopele și judecata, oferindu-și totodată o scurtă perioadă de reculegere.
- Cum nimic, domnule profesor? Întrebă mirat Jerome, nepricepând această tăiere anticipată făcută de profesor pentru a putea opri orice încercare de dialog cu acesta. Însă foile deșirate și împrăștiate haotic pe toată lungimea biroului de lucru a profesorului, schițate și mâzgălite continuu mereu și mereu, calculele de pe tablă care au ajuns să se întindă până și pe pereții albi imaculat asemeni celui mai îngrijit laborator de analize medicale nicidecum al unui laborator al unui astrofizician iau dat de gândit lui Jerome, care știuse imediat care putea să fie sursa amărăciunii profesorului.
- Tot cometa Amnesia, profesore? Întrebă dojenitor Jerome.
Profesorul preț de o clipă își ridică ochi spre Jerome chipul unui bărbat tânăr, înalt, zvelt, cu părul negru cârlionțat, ochii de un verde aprig deschis pătrunzător în orice fel de taină și totodată blajini îi confereau profesorului un sentiment straniu și inexplicabil. Jerome era asistentul profesorului de doi ani, însă acesta ajunse să fie mai mult decât un banal asistent ajunsese să fie protejatul acestuia datorită talentului său neșlefuit și totodată să fie fiul pe care profesorul nu l-a avut niciodată și din acest motiv vorbele acestuia indiferent dacă erau bune pentru urechile profesorului sau nu cântăreau foarte mult pentru acesta și de asta acesta își abandonă caietul cu notițe și își îndreptă privirea spre Jerome.
- Jerome, privește aici. Îl îndemnă pe Jerome să vină lângă acesta pentru a-i arăta notițele și diagramele astronomice făcute cu o precizie milimetrică.
- V-ați întecut pe dumneavoastră profesore, ați reușit cu doar un creion să realizați și să anticipați trasele parcurse se cometa Solaris și alinierea planetelor Amnesia, Hyfion cu pământul...
- Și nu doar atât.. Profesorul pe urmă își deschise halatul de laborator și scoase de la un buzunar de la piept o hârtie veche împăturită în patru, de două ori consecutiv obținându-se astfel dintro foaie ce ar fi putut cu ușurință să acopere suprafața unui birou de cercetări mediu în o hârtiuță de mărimea unei cărți de joc. Acesta o despări proces minuțios dat fiind cum că din cauza bătrâneții profesorului, vederea să nu se mai bucura de aceeași agerime de odinioară și mai ales mâinie sale își pierduse-ră din minuțiositate, însă perseverența pofesorului a rămas precum aceea din odinioară și izbuti să despăturească hârtia. Ceea ce avea să dezvăluie profesorul erau niște observații, calcule, note personale care însă din cauza treceri timpului își pierdură din lizibiliate să astfel cele scrise își pierduseră din însemnătatea lor, tot ceea ce rămânând de observat și de studiat nefiind decât niște trasee, linii fără sens, care sfidau orice lege sau reprezentare grafică a unui corp ceresc sau astru.