PROZA
47
- Întrebare bună.. dar la care eu nu am răspuns.. să spunem doar că am aflat și împiedicat ceva rău care a atras se pare ura unui întreg complot asupra mea.. dar să lăsăm asta deocamdată... uite cu facem.. Puștiule te-am băgat aici, deoarece ai avut în mâna inelul meu inelul unui gardian și mai durau câteva ore până când te îmbolnăveai asemeni tatălui tău și nu poți deocamdată să te întorci acasă până când blestemul nu este ridicat de către Lorzi, însă pentru a-i convinge trebuie să continui ceea ce eu nu pot continua și anume să împiedic producerea unei catastrofe.. Aceste cuvinte mă înspăimântară însă spiritul meu de om de știință care era mereu sceptic și mă obliga să pun întrebări în continuare.
- Ce catastrofă?! Întrebam eu.
Atunci Samuel se rdică de pe scaun și apropiindu-se de mine pusese mâna pe umărul meu și cu ochii blânzi asemeni unui părinte îmi zise.
- Drake.. știu că totul te depășește acum însă viața ta și a tatălui tău depinde de reușita noastră, însă nu-ți pot garanta acă totul va ieși bine sau nu.. însă îți pot garanta că dacă totul va ieși bine tatăl tău va fi salvat și totul va fi ca înainte.. Deci ce spui accepți să mă ajuți...?
- Spune-mi doar ce e de făcut. Auzul acestor cuvinte îl bucură mult pe Samuel care nu-și putu stăpâni emoția din glas și zise doar atât.
- Amnesia, să fii cumine și să ai grijă de noul tău gardian.. se pare că Universul Creațiunii mai are o speranță.. Trimite-l pe băiat în Galactonnis, să investigeze locul de unde începusem cercetările mele.
Odată cu aceste cuvinte Amnesia Prima apăru deasupra umrului meu și deodată hainele îmi erau schimbate și un stâlp de particole ă învăluiau și treptat tot ceea ce era în jur dispăru iar eu eram prins într-un fel de voal care parcă simțeam cum particulele din mine erau trimise spre undeva, neștiind unde anume.