ISTORIC
21
În 2011 a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Consider cǎ scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din poeziile care-i defineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise.
de Marin Scarlat
Luna amară - Marius Crăciun
Scări jupuite de vreme
Şi luna amară cerne cuvinte şi lene
A rămas un cuvânt pe care eu nu-l pot spune
Acum eu pier şi rămâne un soare ce va apune.
Au tăcut frunzele ce nasc dorinţe
Şi şoaptele acum se pierd în necunoaştere
Amurg tăcut în briza necunoaşterii
E lipsit sensul de un înţeles al regăsirii
Se zbat în decadenţă sentimente morbide
Se tot omoară trăiri pe scări jupuite
Luna amară a subjugat amorul dulce al biruinţei
Acum tac eu, tac copacii, se spulberă speranţe.
E vid simetric în Universul mărginit
Eu tot pustiu în infinitul definit
Absorb amorul din creaţia divină
Doar răsăritul a rămas ce-o să revină.