Cartea prezintă viaţa ambelor personaje: cum iubesc, ce gândesc şi cum se dezvoltă acestea.
Tudor este obişnuit să îşi seducă amantele, iar apoi să le părăsească, doar pentru trufie şi măreţie, sentimente care apoi îl vor îngenuchia prin cea mai grea pedeapsă a vieţii: pedeapsa iubirii Micaelei.
Iubirea dintre cei doi este o iubire dureroasă, o iubire care îi distruge pe amândoi, încetul cu încetul, lucru care îi determină pe amândoi, într-un final, să se sinucidă.
O iubire neîmplinită este cel mai greu de suportat, dar atunci când fiecare caută răzbunare pentru celălalt, sufletul se macină până la ultimul grăunt.
Aimee, o alintă el pe fata viselor lui, trăind cu ea cele mai speciale momente din viaţa lui. Ea a fost singura femeie care s-a bucurat de scrisori de dragoste din partea lui Tudor, singura femeie căreia i-au fost cântate cuvinte dulci la ureche şi repetate de zeci de ori, pe vaporul Principesa în călătoria lor pe mare.
Dor, aşa era alintat Tudor de către Micaela (Aimee), aceasta nu se sătura niciodată de gustul săruturilor lui şi îşi exprima iubirea faţă de el prin cele mai frumoase gesturi şi îi încălzea acestuia sufletul prin cele mai calde destăinuiri. Ea vedea la el perfecţiunea! Se îndrăgostise până şi de cele mai mari defecte ale lui şi îşi dorea să stea o viaţă întreagă lângă acesta.
"Mereu mă osteneam să-ţi plac, să fiu aceea pe care o căutaţi. Şi, cu cât voiam mai mult, cu atât mi se părea ca eram mai puţin. Ai să zâmbeşti când ţi-oi mărturisi că de când am fost a ta mă simţeam mai bună până şi cu mine însămi, şi as spune că eram chiar geloasă pe propria mea persoană.
Tu ai rămas singura mea iubire şi, dacă aş fi trăit până la adânci bătrâneţi, tot n-aş fi iubit a doua oară. Este aşa de neverosimilă şi de puţin omenească povestea iubirii unice, încât oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, am ridicat din umeri, zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputinţă, îmi spuneam, să iubeşti asa de total, numai o singură dată în viaţă.[...]"
-Fragment din scrisoarea de adio, lăsată de Micaela pentru Tudor
Autor recenzie: Dragomir Mihai-Viorel
60 Orizonturi Literare / octombrie 2013