Solstiţiu de iarnă
Mahalaua îşi mestecă măruntele-i drame –
Istorisiri picante şi febră viscerală...
Adorm conştiinţe-n fetide lupanare,
Bolborosind despre diverse dizeuze obscure,
Când întunericul muşcă din trupul fraged al nopţii.
Precepte mustesc în minţi înfierbântate,
Gonind tumultoase prin ţarcul gândirii...
Se deapănă-n crepuscul teorii fulminante
Despre realităţi hiperfizice ori despre Anunnaki,
Când Uranus face cuadratură cu Jupiter.
Solstiţiul de iarnă – noaptea cea mai lungă –
Adună laolaltă pe cei ce vieţuiesc sub catapeteasma
Templului ranforsat cu iluzii şi zâmbete de prunci.
Tăcere...
Îngheţ...
Orizonturi Literare / octombrie 2013 45