Încrederea şi curajul - pe cale de dispariţie
Nu am să lungesc mult vorba, pentru că nu-mi prea stă în caracter şi am să o spun pe şleau: oamenii au devenit nişte fiinţe laşe, fricoase, neîncrezătoare.
Nu am să neg faptul că nici eu nu am fost mai cu moţ până acum, însuşindu-mi foarte bine aceste caractere dar, după ce am dat cu capul de zid de mai mult de trei ori, am realizat cât sunt de slabă.
Slăbiciunea este caracterizată de laşitate, de frică şi de neîncredere, după părerea mea, iar noi oamenii ar trebui să învăţăm să le înfruntăm dacă vrem să obţinem ceea ce ne dorim şi să ajungem acolo unde ne dorim.
Există n situaţii în care ne putem demonstra nouă în primul rând, câtă încredere avem în noi, cât curaj avem să spunem ceea ce simţim, să facem ceea ce simţim şi să ajungem exact unde ne dorim.
Piele Sidonia din Vulcan spune aşa: ”Am avut momente când nu ştiam dacă trebuie să spun ceea ce simt, din cauza faptului că mă gandeam că voi rănii fără să vreau- nu am avut curaj şi îmi era frică că voi regreta după ce voi spune persoanei de lângă mine ceea ce gândesc. Îmi era teamă de reacţiile celor din jur şi de cosecinţele pe care le pot avea lucrurile la care nu te gândeşti. Apoi, cu timpul am spus că mai bine fac acest pas şi îmi înving teama, ruşinea pentru că este mai bine şi pentru mine şi pentru ceilalţi- mi-am făcut curaj şi deşi am fost criticată de lumea din jur am înfruntat situaţia şi am făcut ce am crezut că este bine simţindu-mă astfel împăcată cu mine.”
PUBLICITATE:
Rădoi Alina-Georgiana
>>> PROMO-uri AUDIO de calitate la un preţ foarte atractiv <<<
Bolea Marian: 0745555106
=> Ascultă <=
34 Orizonturi Literare / octombrie 2013