Azi…
Azi m-am jucat cu degetele de la picoare. Era bine şi visam, iar tu mă priveai cu-n semn de întrebare printr-un capac de pix găurit.
M-am întrebat cât de nebun să fii să-ţi doreşti jocul meu, căci te-am văzut cu ochiul stâng cum îţi trăgeai în jos şosetele cu dungi strâmbe. Ochiul drept îmi era închis, poate aşa se explică faptul că am muşcat pofticios din degetul mic. Am început să caut mai adânc în el, poate i-aş fi regăsit pe mama, pe bunicul, dar n-a fost aşa. Mi-am găsit însă guma de şters; e veche, e de pe vremea când încă mai locuiam în Tătărăşti.Oare cum am ascuns-o acolo, oare de ce ?
Cookie mai avea avea obiceiul să îngroape lucruri, dar de ce ar îngropa-o în mine ? Oare dacă voi săpa mai adânc o voi găsi şi pe ea ?
Şi, totuşi, de ce în mine ?
"Ai cearcăne în talpă" mi-ai spus. Îmi place să privesc îndeaproape urmele celor care mi-au creat drumul şi toată ţărâna care îmi intră în ochi o scuip afară pe nas. Cu limba simt gustul amintirilor care mă leagă de fiecare piatră, iar buzele sunt...ale tale. Prin ele vei vedea lumea aşa cum o simt şi-aşa vei auzi dorul şi...durerea care mă săgeată de când cu...nebunia de adineauri.
Poate că n-ar fi trebuit să o iau, probabil îşi are locul acolo, ataşată de mine. Ţii minte când am văzut acel O.Z.N.? Eram doar eu şi guma, apoi am rămas doar eu.
Levi, nu cumva am mai făcut asta?Cândva am regăsit-o şi am luat-o în palme, apoi, în mod straniu, mi s-a făcut dor şi am înecat-o din nou în mine...era ca şi cum mi-am sfâşiat întreaga copilărie şi o dorinţă nebună de a o redobândi m-a făcut să îmi cer din nou drepturile asupra ei.
De ce mă faci să uit? Sau nici tu nu mai ştii, săracul, acum îmi numeri degetele uşor strâmbe şi ele de la alergatul prin nisipul pietros.Nu, n-am pierdut niciunul, sunt toate aici cu mine:şi eu, şi guma, şi tu.
>>> Proză
Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 31 3