Poveste din Rai
Un om şi câinele său au murit în acelaşi timp. Ajungând în cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe lângă un gard de marmura fină, până au dat de o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soareluri.
Ajungând lângă poartă, au văzut un om şezând în pragul ei.
- Scuzaţi-mă, unde ne aflăm?
- În Rai, a răspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apă?
- Desigur, a raspuns portarul, intră şi vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...
Omul a decis să renunţe la apă, şi-a chemat câinele şi-au plecat mai departe. Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard împrejur. Un portar stătea rezemat de poartă şi citea dintr-o carte.
- Putem primii putină apă?
- Desigur, cu plăcere, intraţi, a răspuns portarul.
Cei doi au trecut poarta şi au băut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit.
- Mulţumim, dar unde ne aflăm?
- În Rai, le-a răspuns portarul.
- Am mai întâlnit un portar, şi el mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai...
- Ah, te referi la strada aurită şi poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Şi nu vă pasă că acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a răspuns portarul. Noi suntem bucuroşi că ei îi păstrează pe toţi aceia care sunt de acord să-şi părăsească prietenii şi să-i lase afară!
Sursă: http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro
>>> Poveste cu tâlc
48 Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 3