Bunica locuia în pădure, într-o casă frumoasă, vopsita verde la culoare cu lavabilă şi cu termopane care sclipesc în bătaia soarelui. Cum de-a intrat Scufiţa în pădure, a şi rămas fără semnal...
După câteva minute de mers, se-ntâlneşte cu lupul cel viclean care stătea tolănit la umbra unui copac şi se juca Candy Crush.
- Bună scufiţ-o, spuse el. Unde
ai plecat până-n ziua?
- La bunica. E tare bolnăvioară şi-i duc ceva licoare a vieţii, să se pună pe picioare.
- Vin?,întrebă lupul.
- Aaaa, nu. Nişte ţuică, că-i face bine la tensiune.
- Dar bunica ta unde stă?
- Drept în faţă până la luminiş şi apoi se face o mică potecuţă la dreapta. Îţi spuneam mai clar cât e până acolo dacă aveam semnal la telefon.
- Oooo, scufiţo. Nu e musai să-mi spui. Lasă-mă să merg cu tine, să nu cumva să păţeşti ceva pe drum.
Fata şi-a dat acordul şi împreună au pornit la drum. După câteva minute de mers, timp în care lupului îi ploua în gură, acesta îi spune Scufiţei:
- Ooo, uite Scufiţo ce flori frumoase. Nu le faci o fotografie?
- Mulţumesc, lupule. Nici nu le observasem. Imediat le fac o poză şi când ies din pădure le dau Share.
>>> Poveste
16 Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 3