Folclor şi superstiţii
55
Folclor si superstitii din Apalachia
de Gemma Fasheun
Apalachia din America de Nord e o regiune vasta de munti din care fac parte: Virginia de Vest, Tennessee, Virginia, Kentucky, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Georgia, Alabama, Pennsylvania, Ohio, Maryland si New York.
Apalachia este o denumire indiana care inseamna 'munti fara sfarsit' si se potriveste perfect cu geografia locului. Teritoriul, la inceput, a aprtinut multor triburi estice amerindiene precum Iriquois, Mohicanii, Cherokee si Shawnee.
Emigrantii europeni au ajuns in America pe la mijlocul anilor 1700. Printre ei nu erau foarte multi doctori si nici prea multe biserici construite. Nu existau scoli iar majoritatea erau iliterati.
Pentru ca nu erau destui doctori care sa doreasca sa traiasca in salbaticie, primii colonisti se bazau pe cantari si remedii pe care le luau din textele biblice pentru a se insanatosi si protectie impotriva raului.
Amerindienii i-au invatat despre proprietatile medicinale ale plantelor si radacinilor locale care puteau fi folosite in prepararea tonicelor si a cremelor.
Canturi Psalmice.
Psalmul 3. Acest psalm era considerat un remediu pentru durerile de spate si de cap. Multi dintre colonisti foloseau doua pietre de rau, negre, care erau frecate pe spate sau pe cap in timp ce psalmul era intonat. Vindecarea incepea cand se rostea numele pacientului urmat de cuvintele: 'Toate aceste semne sa-l urmeze pe cel care crede in numele Meu', dupa care se recita psalmul de trei ori.
Psalmul 4. Era folosit pentru a aduce noroc. Era nevoie de cinci pumni de iarba. Psalmul era citit inainte de a rasari soarele, iar persoana in cauza trebuia sa priveasca intregul rasarit de soare pentru ca totul sa fie eficient, dupa care se recita de trei ori psalmul si iarba era aruncata in vant.
Psalmul 16. Acesta transforma inamicii in prieteni si tristetile in bucurii. Doritorul punea namol si nisip dintr-un rau intr-un bol si le amesteca impreuna. Scria dorintele pe bucati mici de hartie, acoperea spatele hartiei cu namol si le punea in bol, dupa care turna apa peste ele. Psalmul era rostit deasupra bolului de zece ori. Dorintele scrise pe acele bucati care se ridicau la suprafata apei aveau sa se implineasca.
Psalmul 23. Folosit pentru a primi o viziune despre calea pe care o va urma in viata. Cel in cauza tinea post o zi intreaga, apoi facea o baie in care se aruncau frunze de margarete, timp in care se recita psalmul de trei ori.
Psalmul 41. Putea elibera persoana de barfe si calomnii. Persoana in cauza recita psalmul de trei ori; o data dimineata, la pranz si inainte de culcare.
Psalmul 150. Folosit pentru a arata recunostinta pentru un lucru bine infaptuit. Se aprindea o lumanare si se spunea psalmul de trei ori.
Divinizarea
Deoarece in tara lor etnicii germani le era interzis acest lucru, multi dintre ei au emigrat in America unde acest lucru le era permis ori de cate ori doreau sa-l faca.
Divinizarea crengii - O ramura bifurcata era folosita la gasirea apei subterane. Fermierii tineau de bifurcatiile ramurei, perpendicular cu pamantul si mergeau pana ce ramura se misca in jos pe terenul unde doreau sa sape o fantana. Locul unde ramura indica in jos se sapa fantana.
Divinizarea cutitului - Folosit pentru a gasi un lucru pierdut. Omul statea in mijlocul casei, punea un cutit pe o suprafata plana si-l rotea. Acolo unde varful cutitului se oprea indica zona unde putea fi gasit obiectul pierdut.
Se mai folosea si-n afaceri ale dragostei. Numele potentialilor petitori erau scrise pe bucati de hartie, apoi aranjate intr-un cerc. Cutitul era pus in centru si rotit, cand se oprea numele cel mai aproape de cutit devenea cu siguranta logodnicul acelei persoane.
Divinizarea vantului - Pentru a prevesti vremea prin observarea directiei si puterii vantului. Aceasta se facea de catre o persoana educata a satului care tinea un jurnal zilnic, notand cum erau zilele si din ce directie batea vantul.