Autoarea invită la dragoste şi milă faţă de animale şi-i învaţă pe copii bunătatea şi generozitatea. Tema căţeilor abandonaţi este reluată în mai multe poezii.
Folosind exemple din lumea vieţuitoarelor, autoarea îi învaţă pe copii să aibă un comportament bun în relaţie cu ceilalţi, să fie generoşi şi darnici cu cei mai puţin înzestraţi şi nefericiţi.
De remarcat, jocul diminutivelor: fluturel, motănel, covrigel, papucel, căţel, băieţel, osicior, mititel, nepoţel, greierel, firicel, fripturică, gândăcel, albinuţa, puricei, prânzişor ş.a., specific limbajului mămicilor cu copiii lor.
Mai sunt şi alte vietăţi, în afară de pisicuţe, şoricei şi căţei: albina, libelula, bondarul, buburuza, greieraşul, ţânţarul – lacom la ciupit, căruia i se atribuie patru poezii, fel de fel de gâze mici, cărora le sunt dedicate poezii savuroase.
Broscuţa este şi ea eroină de poezie.
Alte personaje: Riţa-Veveriţa, Domnul Melc, Iepuraşul, Măgăruşul, Lupul sanitar, Roşcata Vulpe şi Moş Martin, Moş Arici, Puişorul Pufulici, Purceluşul Murdărici.
Sunt motive cunoscute din literatura de profil, unele adaptate, altele inedite, dar foarte atractive şi amuzante.
Incontestabil, vedeta este Hoţomana de vulpe, care când este evlavioasă, când nesătulă, când „bandită”.
La bunici poţi întâlni tot neamul vieţuitoarelor, la fel ca-n „Ferma animalelor”: boul, vaca, un viţel, un căluţ, iapa şi un mânz drăguţ, un berbec şi o mioară, capra, ţapul şi o iadă, un purcel neastâmpărat, un pisoi şi un căţel, puişori şi multe alte lighioane pe care copilul le învaţă treptat pe fiecare, după specie şi caracteristici.
Şi în natură se întâmplă ca unii să ia casa altora: vrăbiuţa a ocupat cuibul rândunicii care, rămânând fără căsuţă, e ajutată de suratele ei, care fac clacă şi-i clădesc un cuib nou.
De pe uscat, din ogradă, autoarea trece şi pe apă, unde păsările acvatice, pe frig şi furtună, sunt epuizate de oboseală, până când, un grup de pelicani, prieteni de nădejde, se oferă să le servească drept insule primitoare pentru puţină odihnă.
Poeziile Olimpiei Sava sunt aproape toate, de un optimism molipsitor, ele se termină cu bine, vieţuitoarele găsesc salvare şi ajutor totdeauna şi atunci când cineva le doreşte răul, este pedepsit.
Lumea creată de ea este aproape perfectă. Până şi cioara are trei pui care-s cei mai frumoşi şi se mândreşte cu ei.
Uneori, autoarea, plină de compasiune, deplânge soarta vrăbiuţei care e nevoită să ierneze în frig şi zăpadă, în copacii îngheţaţi dar şi soarta cucului care e o pasăre orfană, dar şi bobocul pierdut pe islaz care nu mai ştie drumul către casă, îi stârneşte mila.
Olimpia Sava scrie frumos şi curat, după sufletul ei.
Ea manifestă o mare îngăduinţă şi afecţiune pentru oameni şi animale şi nu concepe răul din jur. De aceea, caută mereu să-l îndrepte, cum se pricepe mai bine. Chiar şi cu mijloacele de care dispune. Cu poezia ei, adică.
Ea a găsit această armă sublimă, care nu produce răni, spre a îndrepta răul din lume. Cuvântul ei e tămăduitor, e înălţător, edificator, împăciuitor, e plin de blândeţe şi duioşie maternă, incapabil de ură. E un cuvânt ziditor de catedrale în suflet.
Prin cărţile ei, Olimpia Sava a clădit o lume mai bună, mai frumoasă. O lume în care copiii pot creşte fără teamă, protejaţi şi fericiţi. Ea transmite mesaje benefice tuturor, prin glasul micilor vietăţi inventate de ea: „Puiul nescultător / Vă transmite tuturor: / Toţi copiii ce-s cuminţi / Şi ascultă de părinţi // Bine fi-vor sfătuiţi / / Şi vor creşte fericiţi”(Puiul neascultător).
În lumea Olimpiei Sava chiar şi orătăniile adoptă puişori. În ogradă sunt nenumărate exemple. E un îndemn pentru oameni. Familia e foarte importantă şi rolul mamei, definitoriu. Copiii îşi cinstesc părinţii.
O altă secvenţă importantă e cea a lumii florilor: Garofiţa, Crizantema, Nufărul, tot neamul floral este plantat în pagina albă şi răspândesc parfum.
Sărbătorile de iarnă cu bucuria Naşterii Pruncuşorului Iisus, au loc principal şi ele în carte. Moş Niculae e un personaj cu semnificaţii deosebite, plin de surprize, îndrăgit de copii ca şi Moş Crăciun.
Jocurile specifice acestui anotimp sunt mult căutate de copii. Solstiţiul de iarnă e aşteptat fiindcă, imediat după el urmează marea Sărbătoare a Crăciunului. Marea sărbătoare a Naşterii Domnului este versificată admirabil, sub forma unei istorisiri.