POEZII
39
nici nu începuse dimineaţa
când deodată clopotul spart de aer
a lovit vântul în dungă b-a-n-g, b-a-n-g!
mama scotea din ştergar pâinea şi o închina
apoi îmi rupea din ea o fărâmă
îngerii mai dormeau încă pe umărul de humă
în lăstărişul subţire de sub prunii stingheri
undeva la marginea câmpului de cânepă udă
uf, cum ţâşneau păsări măiestre din lanuri
pe sub gene până în ochiul înrudit cu plânsul
- îţi răzuiai ochii de lumină într-un alt timp într-o altă lume
aici în câmpie în vremurile vechi ne năşteam din lumină
câinii nopţii se înfigeau în noi a neputinţă
balaurii bătrâni cu paloşe lungi din argint
tu trăgeai cocoaşele puştii şi ţipai glonţul zbir
în oasele lunii, te aud parcă a moarte venind
întunecai şi lumea şi cerul şi focul sfânt
grâul se făcea întuneric în hambare
morile măcinau deodată prunci
ies mamele la marginea cerului să îşi boteze fii
hei, voinice voinicele te scoală şi seceră grâul
cu lancea de fier cu braţul stâncă!
- noi bărbaţii câmpiei ne naştem în cer, cu luna în piept şi dorul în suflet
MOTIV POPULAR
de Vlad Badrajan
Gîndu-le, fii cal bălan:
Iamă-n şaua ta de stele
Şi mă du prin zi şi an
Lângă ochii dragei mele.
Visătorule, îmi ştii dorul
Şi doar tu-l poţi lecui -
Mergi! De altul ţi-i galopul,
Dar dă-mi puterea de-ai vorbi.
DEDUCŢIE
de Vlad Badrajan
Cum să nu fie Domnul?
Când eu cred
Cum să nu fie Iubire?
Când eu iubesc
Cum să nu fie ieşire?
Când eu o caut
Cum să nu fie somn?
Când eu visez
Cum să nu fiu?
Când sunt...
Iar dacă toate nu-s -
Eşti Tu,
Căci de n-ai fi Tu
S-ar stinge viaţa.