POEZII
36
ÎNDEMN
de Adi Valentin Boșneaga
Unica salvare-a noastră, cei cu sânge de român,
N-o să vină dacă zilnic ridicăm prostiei turn,
Ignoranța naște monștri iară lenea, mediocri,
Viitorul fi-va sumbru dacă vom închide ochii,
Este timpul să schimbăm ceea ce e neschimbat,
Răutatea din gândire să o punem la iernat,
Simpla vorbă de ocară să o preschimbăm îndată,
Iară fapta să alunge vorba repede-aruncată.
Timpul nu mai are timp să aștepte după noi,
Astăzi a venit momentul să formăm din nou eroi.
Tineri care luptă mândri cu peniță și condei,
Educația e arma ce-i va scoate din bordei.
Adevărul a-l afla este piatra de hotar!
Să te lași prădat de gânduri, prin idei s-alergi hoinar,
Praful să-l alungi continuu din al minții buzunar.
Inima să-ți fie muză, creierul creeze-ți rime,
Rând cu rând așterne clipe, sentimente, stări sublime
Universul tău croiește-l, lumii tu îl etalează,
Haosul orânduiește-l, scrie-ți frază după frază,
Astăzi nu dormi, nu sta ci veghează clarul nopții,
Rece să rămâi ispitei, să îi faci în ciudă morții,
Ea-ți răpește trupul searbăd și te face nevăzut,
Tu rămâi o amintire doar prin ceea ce-ai făcut.
Destin
de Voicu Geanina
Aprinde toate stelele din cer
Și fă lumină peste ape,
Aruncă-mi orizontul la picioare
Să-mi fie călăuză-n plină noapte.
Aș vrea să simt pe piele căldura stropilor de ploaie,
Răceala razelor de soare și chinul veșnicei iubiri.
Busola e pierdută-n simplitate,
Direcția spre capul mortului s-arate.
Mărturisiri zvâcnind sub ploape
M-aduc spre tine să mă-ndrăgostesc
Și tu zâmbești că ai știut mereu,
Gândind la visul meu prostesc.
Câteodată văd plăcere-n firul ierbii încolțit,
Câteodată prea multă durere că-mi vine să
țip.
E parte din marele plan,
Să ardem cu toții în brațele stelelor,
Să pierdem memoria clipelor de cârpă,
Să spargem sticla din conturul formelor.