INTERVIU
18
Pentru o mai cuprinzătoare prezentare(dacă ar mai fi nevoie) putem spune doar că gloria visată printre reveriile adolescenţei timpurii, asta doar pentru o slabă ‘reputaţie’ rurală, impresionantă de altfel la o aşa vârstă prematură,nu mai sunt de foarte multă vreme năluciri, ci realităţi mondiale copleşitoare!! Ori, ce-ar fi a şti că Maestro Eugen Doga se afla în - Topul 200 Oameni ai Lumii.. !! C-or fi ei celebri sau de dintotdeauna, sau nu mai ştiu eu cum, distinge-ţi dvs. Vă foarte mulţumesc, Maestro!!
- Maestro, ştiu că în general marii artişti ai lumii s-au autocreat printr-un proces de autonomie, autodictare şi perfecţionare prin care apare, li se revelează în primul rând lor înşile acea Scânteie Divină ce se ‘implementează’ într-un om; şi, întocmai de aceea Alegerea/Graţia Divină se poate manifesta de timpuriu, din fragedă pruncie, uneori.. la dvs. cum s-a manifestat aceasta?
Maestro Eugen Doga: …din start vreau să vă spun, că nu sunt mare! Sunt un om de rând, ca toată lumea, fiindcă am și apărut din această lume. Pentru mine lumea aceasta în care am apărut e ca un câmp mare de grâu, unde toate spicele sunt la fel. Dar iată că, probabil, un pai cu un spicușor crește mai bine, e mai frumos şi mai mănos. Probabil că și soare i-a picat mai mult, și solul în care a fost aruncată sămâmța s-a pomenit a fi mai bogat, și roza vânturilor i-au adus mai multe raze ultraviolete, și,și...
Dar, eu îmi imaginez tabloul în care Domnul nostru, Acela Unicul din Cer, merge pe acolo sus călcând pe norii bulgăroși ce au hopuri și chiar gropi. La un moment dat se împiedică într-un colțișor de nor, alunecă și din ”turbinca” Lui cad daruri pentru toată lumea, anume din cea pe care o poartă mereu în spate se risipesc niște grăunțe, sau firişoare fermecătoare, dar, din păcate, nu se știe unde ajung acolo jos, pe Pământ. E posibil că i-a căzut și mămicii mele ceva în poale din Turbinca Domnului, care nici nu știia, probabil, de satul – Mocra - din Transnistria, unde era să mă nasc eu.
-“Dacă nu am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica!” – Emil Cioran
Da, mămicii mele i-a fost dat un Dar Dumnezeiesc de a fi - MAMĂ, de a fi unicul om de pe fața pământului, care și-a consacrat viața deplin creșterii pruncului său, despre care mai apoi vorbea, că îi este puternica nădejde și unica dragoste a ei. Deoarece, iată că mama încă nici nu se născuse, când a fost ucis tatăl ei în primele zile ale Primului Război Mondial. Era să fie al șaptelea copil al bunicii mele Nadia, venită din Basarabia pentru a se căsători. Mai târziu din familia bunicii dispar câteva surori și unicul frate Petrică, sau badea Petia, cum îi spunea mama. Nu s-a mai întors nimeni din negura acelor vremuri staliniste. Și iată că și mama, la numai acei 29 de ani rămâne văduvă, tatăl meu fiind ucis……… Chiar la sfârșitul războiului, în anul 1945 pe teritoriul Ungariei s-a întâmplat. În asemenea situație și într-o astfelde stare sufletească am crescut eu, care am văzut prima zi de război în 1941, odată cu venirea trupelor armate române, apoiultima zi de la sfărșitul războiului, când toată lumea plângea de bucurie că s-au întors bărbații acasă în viață, iar alții de durere.. că, au rămas orfani: fără tată, fără soț, fără copil..
Pe atunci nu se mai gândea nimeni la carieră. Toată lumea lupta pentru a supraviețui. Și totuși, deseori mă duceam cu mama la „jioc”, după cum se zicea pe la noi la horă, unde cânta fanfara în frunte cu un lăutar orb, pe nume Moș Fedot. Ooo, ce-mi mai plăcea să-l ascult pe acest Moș Fedot cântând la bariton! Iar în timpul nunților lumea se aduna nu numai să vadă mirele sau mireasa, dar și să-l asculte pe el la ”Iertăciunea miresei”. Ce muzică frumoasă cânta orchestra, câtă dragoste și câte sinţăminte de durere lină ieșeau din trubelemuzicanților lui Moș Fedot! Nu am mai auzit această muzică nicăieri, fiindcă, sunt sigur, a fost ”născocită” de acest talentat lăutar. Tare mult vroiam și eu în taină să ”născocesc” ceva pentru această orchestra, pentru ca s+o cânte Moş Fedot, iar lumea să admire muzica aceasta și să mă laude: ” uite ce mic e, și ce muzică frumoasă a ”născocit!”. Era un vis ascuns, prea de taină,precum un vis al unui copil care în fiecare zi și în fiecare clipă descoperă lumea nouă pentru el, dorește să se înroleze și el în acest miracol despre care nici nu știe că se numeşte- Viață. Cu toată admirația față de muzica și muzicanții satului,cariera de muzicant nu părea prestigioasă atunci…