POEZII
41
Ninsoare – Klara Papuc
Ninge în parcuri uitate de lume
Cu bănci pustiite de crivăţul greu
Ninge şi-n sufletul vieţii ce-apune
Ninge şi ninge în lume mereu...
Ninge peste amintiri de-o viaţă
Ascunse în al minţii tainic ungher
Ninge şi parcă prezentul îngheaţă
Surprins într-un glob de cristal efemer
Ninge peste vreme cu fulgi argintii
Ce dănţuiesc în aerul proaspăt de seară
Ninge şi parcă cu fiece zi
Ninsoarea mă-neacă încet, mă doboară
Ninge şi azi, va ninge şi mâine
Până când norii se vor termina de cernut
Ninge cu lacrimi vărsate de îngeri
Pe-ale lor aripi purtate pân’ la pământ
Ianuarie – Klara Papuc
Deschide fereastra şi lasă-ţi dar gându’
S-ajungă la mine purtat doar de vântu’
De iarnă năprasnică şi de neoprit
Afla-vei acum ce mult te-am iubit
Deschide fereastra şi priveşte cerul
Întunecat şi de gheaţă, tainic strajeriu
Al viselor mele, al dragostei zid
Afla-vei acum ce mult te-am iubit
Deschide fereastra şi ascultă-mi chemarea
Purtată de valuri, nălbită de marea
De ani şi de clipe şi de secunde scurse
Afla-vei acum că toate sunt duse
Deschide fereastra şi ploaia o lasă
Să spele amintiri şi dureri şi varsă
Tristeţea-adunată în frigul de-afară
Afla-vei de-acum că singur eşti iară