Va continua să creeze frumos, prin romanele sale şi traducerile care au impresionat chiar şi pe marii scriitori ai vremii. Înconjurată de o ambianţă caldă, formată din fostele eleve ale şcolii care nu au uitat-o pe „domnişoara directoare” şi amicii ei intimi: Henrietta Sihleanu, Cella Delavrancea, Spiru Haret, Eduard Wachman, Frederic Dame, George Sion, Zetta Peretz, Patan Sihleanu, Margareta Miller-Verghy îi hrănea pe ei şi pe ceilalţi cu evocarea marilor sale emoţii şi gânduri.Romanul autobiografic nu este unul al acţiunii, ci mai degrabă al emoţiilor absolute, al peisajelor şi al artei. Este atât de impresionantă intensitatea cu care a trăit şi a iubit însăşi dragostea...
Ce au aceste scriitoare în comun? Au îndrăznit să păşească dincolo de limita pe care societatea le-a impus-o. Au avut curajul să înfrunte o lume întreagă şi s-o înfrumuseţeze prin cuvintele lor. Sunt exemple de feminitate şi feminism. Sunt o întreagă generaţie de speranţe şi vise, sunt ceea ce şi noi ne dorim să fim.
Articol realizat de Iancu Iulia Cristina