Revista Orizonturi Literare MAI 2015 | Page 25

teatru

25

Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI

TEATRUL ÎN VIAŢA MEA

La Bucureşti, în oraşul meu natal, deja de mică eram atrasă de teatru şi-l frecventam cu părinţii sau cu profesorii noştri de la şcoala elementară şi apoi medie. Mai des însă, ascultam scenete şi piese radiofonice transmise în cadrul emisiunii „Teatru la microfon".

Uneori prezentam spectacole pe care le pregăteam cu învăţătoarea noastră din clasele mici, doamna (atunci "tovarăşa") Eleonora Chirculescu, zisă Noni, care ulterior s-a împrietenit cu părinţii mei şi într-o perioadă mi-a fost ceas deşteptător: telefona zilnic dis-de-dimineaţă ca să mă trezească, deoarece aveam supărătorul obicei de-a lenevi în pat. În anii aceia, am fost odată Catiuşa şi am dansat cazacioc; altădată, într-un basm pe fond muzical, în trei tablouri, am fost prinţesă la un bal, în rochie de mătase - şi nici nu vă închipuiţi cât îmi plăcea mătasea! Într-o noapte, eram mică şi fiind trează când părinţii primeau musafiri, am văzut o doamnă care purta o rochie dintr-un material moale şi lucios, l-am pipăit şi i-am spus mamei: „Tu dece n-ai din asta? Vreau să ai şi tu din asta!" Apoi, tot în basmul acela cu muzică, am fost ţărancă şi am purtat o fotă roşie... Într –alt an, într-o fabulă de Grigore Alexandrescu, eu l-am jucat pe Curcanul cel frumos, ţanţoş şi... fricos! Şi-mi amintesc ce costume grozave ne-a furnizat atunci unul din teatrele bucureştene bine cunoscute!

În clasa a şaptea s-a pus în scenă „Chiriţa în Provincie” a lui Vasile Alecsandri, cu câţiva colegi şi cu o prietenă bună de-a mea în rolul titular, interpretat cu un talent deosebit; piesa a avut un succes răsunător.