GABRIELA ANA BĂLAN
Portret din memorie
După poziţia mâinii stângi
s-ar putea zice că te-am surprins
în momentul când îţi visai străbunii
poate atunci când te-am pictat
din cauza mea erai un pic supărat
mi se părea că plăngi.
Ce uşor ţi-am trasat liniile feţei
O nimica toată să le transpun din vis
pe hârtie pe tâmple ţi-am trasat un stadion
pe care aleargă timpul campion
cu un aer trist, uşor zăpacit
te-am desenat un pic îndrăgostit
gura ţi-am pictat-o încă vie
podoaba capilară aurie ah la ultimele dungi
memoria îmi joacă feste
nu mai ştiu dacă sprâncenele tale
erau arcuite spre soare
privirea ta oricând spre mine este
nu sunt goi agrafa mea sclipeşte în ochii tăi
mâna ta se îndreaptă înspre mine ca un fulg
şi iarăşi semeni cu altcineva, vechea poveste,
nu pentru că te-am confundat
ci fiindcă ai dansat şi te-ai mişcat
prin mintea mea nevinovat
deodată am pictat un fir de vânt.
Ilustraţie: Bogdan Nicolae Mocanu