Din oceanul de fiinţe reîncarnate
Am distrus singura persoană ce m-a vrut.
Mi-am dezamăgit îngerii, pe fiecare-n parte,
Am sugrumat speranţe şi dorinţe ce-am avut.
M-am aventurat singură-n noianul de fapte,
Dar nu regret că mi-am călcat raţiunea,
Îmi simt străinul departe, în ziduri şi şoapte,
Dar îi e mare orgoliul şi firea.
Mă lasă în urmă, rătăcită-n uitări,
Mă scutură spasme din voce-i venind
Şi mă usucă de viaţă prin mii de frământări,
Căci nu ştiu ce vrea la mine privind.
Eşti tu, făptura tainică din colţuri infinite,
Eşti tu,sublimul mac liber în zare,
Picătura de ploaie din zilele toride,
Eşti insul ce-mi dă o fericită stare.
de Voicu Geanina
Îmi eşti
Firesc...
de Atena Ivanovici
Firesc se lasă seara peste noi
Lăsând o lună adormită-n perne moi
Firesc o stea îşi scânteie amarul
Asupra nopţii ce îşi stinge lampadarul.
Firesc o clipă îi ia locul alteia
Fără sa-i simtă nimeni trecerea
Firesc secundele se-ntrec cu gândul
Nenumărabile. Tu poţi să numeri vântul?
Firesc visuri-fantasme mă cuprind
Mă cheamă dincolo de mine şovăind
Firesc în mine caut urme ce au fost
Tu eşti acolo, în tine, fără rost.