Orizonturi
Literare
La o discuţie cu...
Marian Horvat
Nu ştiu prin alte părţi cum e, dar la Cluj este foarte greu să-i aduni pe istorici la un loc, asta dacă nu ai de gând să organizezi vreo conferinţă de la care nu-ţi vor lipsi nici în ruptul capului, dar nu pentru că n-am fi sociabili, ci stăm foarte prost cu managmentul timpului. Dar în cazul în care ai nevoie urgentă de el, cel mai sigur loc în care poţi da peste istoric este biblioteca. Trendul acesta îl deprindem încă din
fragedă studenţie, când cele mai faine “ieşiri” au loc pe confortabilele canapele din sediul BCU sau pe băncile Institului de Istorie.
În aceste locuri s-au construit prietenii, s-au pus bazele unor proiecte studenţeşti ambiţioase şi s-au născut cele mai frumoase poveşti. Într-un mod asemănător l-am cunoscut şi eu pe Marian, în urmă cu trei ani, pe când încercam să ţinem pasul cu tempestuoasa viaţă studenţească şi tot la bibliotecă ne-am întâlnit să povestim despre romanul cu care a debutat anul trecut, Codrul Ducelui, despre planurile sale de viitor, preferinţele literare, dar şi despre soarte industriei de carte din România. Vă invit să-l cunoaşteţi în rândurile de mai jos.