În ziua cea mare eram foarte ocupată. Curățenia de primăvară îmi acaparase timpul liber, neputând aștepta ultima notă cu Facebook-ul în față. Dar, prietena mea, Alina Gheorghe, mi-a trimis mesaj, spunându-mi că vin notele și că am urcat, din nou, pe primul loc. Abia atunci au început adevăratele emoții, deoarece stăteam cu grijă din cauză că între primele două locuri era o diferență de treipuncte. Orice s-ar fi putut întâmpla. Norocul meu a fost că am rămas acolo, în fruntea clasamentului. Am fost extraordinar de fericită și de mândră. Încă sunt.
Cred că rețeta succesului constă în multă creativitate, originalitate și răbdare. Nu e ușor să scrii atât de des, mai ales la comandă. Important e să îți dorești să câștigi, să te lupți, să dai tot ce ai mai bun. Însă un potențial câștigător nu trebuie să calce pe cadavre. Respectul pentru ceilalți superbloggeri este un must-have! Toți scriu bine, toți se zbat, iar aceste lucruri sunt de apreciat. Deși clasamentul arată într-un fel, până la urmă, suntem egali. Problema e că există un singur loc I, iar acesta nu poate fi al tuturor. Nu de alta, dar se dărâmă podiumul din cauza greutății!
În cele din urmă, aș vrea să spun că este esențial să concurezi cu tine însuți / însăți, nu cu ceilalți. Trebuie să îți întreci propriile așteptări, fără să te uiți în curtea vecinului.
Aveam de gând să mă retrag, chiar dacă nu aș fi câștigat. Așa că...nu, nu am de gând să mai particip la SuperBlog, dar îmi voi susține colegii în continuare!