Revista Orizonturi Literare Iunie 2014 | Page 79

79

De vei pleca în înserare

Luând cu tine marea mea,

Voi aștepta cu-nfrigurare-

Un ultim val de catifea.

De vei pleca în zori de rouă

Luând cu tine cerul meu

Voi aștepta ca să mai plouă-

Un ultim semn de curcubeu.

De vei pleca în zi cu soare

Luând cu tine raza mea,

Voi aștepta cu nerăbdare-

Un ultim zbor de rândunea.

De vei pleca în lumea largă

Luând cu tine ce-am clădit,

Voi aștepta o viață-ntreagă-

Un ultim gând că m-ai iubit.

Fă-mă, Doamne, râu de stele

În păduri, spre răsărit

Și din gândurile mele

Câmp de floare împletit.

Fă-mă, Doamne, râu de vise

Între stânci să odihnesc

Și în nopțile aprinse

Doar prin Tine să trăiesc.

Fă-mă, Doamne, râu de aur

Sub Soare să mă așez

În Lumini al Tău tezaur

Veșnic să-l îmbrățișez.

Fă-mă, Doamne, râu de lacrimi

Care trece spumegând

La hotarul dintre patimi

Sa renasc apoi, urcând.

Fă-mă , Doamne, râul vieții

Care curge infinit

Și în vălul dimineții

Să fiu timp nedefinit.

de Alexandra Mihalache

Aspirație

De vei pleca