Orizonturi
Literare
Handmade
36
Sunt pe scena vieţii mele de ieri şi de mâine.
Iar azi contemplez momentul fanteziei mele
Care se construieşte cu cele mai preţioase bucăţi de stâncă,
Sub cele mai valoroase giuvaieruri.
Cântecul etern al fascinaţiei realităţii mele
Mă ţine ostatica răbdării, a curajului, a plusului infinit de dorinţă.
Totul e modelat de univers si de tot.
Şi de mine ... eu pun temelia
Şi apoi o absorb, o hrănesc, o iubesc.
Schimb partiturile
Iar nou- venitul sochează mereu.
Sunt pe o scenă veche de secole
Şi mereu nouă.
Scena mea care mă surprinde de fiecare dată
Deşi eu sunt cel ce o construieşte.
Nu incape indoiala ca in astfel de cazuri munca este o binecuvantare, o placere a petrecerii timpului in mod util si constructiv, atat pentru individ cat si pentru societate.
Plouă cu oameni pretutindeni.
Plouă vară, iarnă.
Plouă primăvară, toamnă.
Plouă teatre cu săli arhipline.
Plouă pe străzi largi, dar şi printre labirinturi.
Plouă cu iubire si cu natură pe la colţuri.
Cu frunze de toamnă si fructe de vară.