Handmade
32
Teatrul nu este absurd.
De fapt, depăşeşte viteza acestui concept
Parcurgând neîncetat distanţe infinite către … nu ştiu ce.
Ne măsurăm distanţele la fiecare haltă,
Dar e cu putinţă păstrarea lor în minte?
Sunt distanţe imense,
Dar pline de absurd, de inedit, de colosal …
Suntem actori într-o piesă de teatru absurd!
Pe care noi singuri am scris-o si regizat-o…
Într-un mod cu totul aparte,
Urcată pe nişte culmi paroxistice cu aer rarefiat unde,
Ori ne putem sufoca, ori de unde ne putem desprinde
Şi plonja pe o platform a siguranţei şi a schimbării.
Să nu ne fie frică să plonjăm!
Cineva ne va prinde si ne va spăla
De absurdul creat si acumulat…
Şi ne va salva.
Şi … culmea absurdităţii:
Dacă privim un pic mai devreme josul,
Ne vom observa chiar propriul chip,
Ca-ntr-o oglindă,
Ce subtil ne afişează o distorsionare superbă
A propriului eu: unul acceptabil.
…
Pe scena unui teatru contemporan ...
Experienţa vieţii m-a adus pe culmile unei gândiri lejere, necrispate, dar conştiente. Mă gândesc la lejeritate... şi am un `persona project` … sunt părintele propriului meu suflet … Am un job, dar mǎ simt in vacanţǎ, deoarece fac ceea ce-mi place. O parte a vieţii mele este dedicatǎ artei în general, cu precădere artei hand-made. Când vorbesc despre artă, nu rămân la ideea ei de artă pentru artă, ci mă refer la arta contemporană cu mesaj social. Conceptul pe care l-am creat cu ani în urmă poartă mesajul social dedicat protecţiei mediului.
Orizonturi
Literare