Revista Orizonturi Literare Iulie 2015 | Page 47

POEZIE

47

Laguna îşi cântă valsul seral

Şi nuferi esenţa şi-o scaldă-n cristale,

Când salcia-şi pierde pleata pe val,

Buimacă-n licoarea ce curge agale.

Pe mal te aştept..Petale de crini

Să ne cânte simţirii, cu izul suav,

Decorul lacustru pictat de anini,

Să-ţi fie un şal pe umăr firav.

Luntrea-nvechită îşi leagănă brãul,

De vântul încet în miez de prier,

Asemeni trăirii, tânjeşte desfrâul,

Să zburde pe apa scăpată-n eter.

Plopii în frunze descântă mărirea

Şi crengile lor deasupra veghează,

Născută în nori pe veci fericirea,

Pe-un gând pueril, fioru-şi aşează...

FEERIA

de Isabelle Tanasa

De-atâta frumuseţe, Luna-şi părăseşte-naltul,

Dintre stele şi coboar-ademenită pe Pământ,

În miresmele de sălcii şi-ar schimba oricând regatul,

Înălţimilor de noapte cu o clipă de descânt.

Răsfrângând ca-ntr-o oglindă ceaţa de lumină blândă,

Ea pătrunde în adâncul de mister al undei clare,

Săvârşind o mângâiere ca o dulce alinare,

Pe tărâmul de pietrişuri pentru viaţa din adânc.

Iar când ploile de raze adumbrite-s de un nor

Şi feericul mi-l fură valul greu de întuneric,

Resimt greu povara lumii şi eternul trecător,

Copleşită mă simt de clipa unui vis frumos, feeric.

CLIPA