POEZIE
47
Laguna îşi cântă valsul seral
Şi nuferi esenţa şi-o scaldă-n cristale,
Când salcia-şi pierde pleata pe val,
Buimacă-n licoarea ce curge agale.
Pe mal te aştept..Petale de crini
Să ne cânte simţirii, cu izul suav,
Decorul lacustru pictat de anini,
Să-ţi fie un şal pe umăr firav.
Luntrea-nvechită îşi leagănă brãul,
De vântul încet în miez de prier,
Asemeni trăirii, tânjeşte desfrâul,
Să zburde pe apa scăpată-n eter.
Plopii în frunze descântă mărirea
Şi crengile lor deasupra veghează,
Născută în nori pe veci fericirea,
Pe-un gând pueril, fioru-şi aşează...
FEERIA
de Isabelle Tanasa
De-atâta frumuseţe, Luna-şi părăseşte-naltul,
Dintre stele şi coboar-ademenită pe Pământ,
În miresmele de sălcii şi-ar schimba oricând regatul,
Înălţimilor de noapte cu o clipă de descânt.
Răsfrângând ca-ntr-o oglindă ceaţa de lumină blândă,
Ea pătrunde în adâncul de mister al undei clare,
Săvârşind o mângâiere ca o dulce alinare,
Pe tărâmul de pietrişuri pentru viaţa din adânc.
Iar când ploile de raze adumbrite-s de un nor
Şi feericul mi-l fură valul greu de întuneric,
Resimt greu povara lumii şi eternul trecător,
Copleşită mă simt de clipa unui vis frumos, feeric.
CLIPA