interviu
32
Orfeu cu fluierul său fermecător căuta s-o salveze pe Euridica din infern – acestea sunt exemple de ’sunete salvatoare’…! Of, dar cât de mult depind bătăile din timpane cu purtarea arcuşului pe strunele viorilor! Uneori asculţi o melodie foarte simplă, cunoscută de mult timp şi care nu a lăsat impresii deosebite. Şi, iată că auzită de altcineva, ce altfel se apucă şi o interpretează piesa de te pune… să zbori, te face să încerci să cuprinzi lumea întreagă, să te îndrăgosteşti de tot şi de toate ce cuprind această lume reală, cât şi cea virtuală.
‘’Muzica este liantul de încântare sufletesc, de irigare a profunzimilor, inspiraţia ideaticăşi creativă din Izvorul Nesecat al Spiritului, dar şi ‘’materia cea mai solidă de ‘construcţie’ a psihicului. – v.m.
- Cu alte cuvinte, aceste „iluzii” nu sunt întocmai astfel pentru dvs., ci împliniri depline! Credeţi dvs. cumva că, este mai bine să ai multe aşteptari de la viaţa proprie (sau de la alţii?), ori ai putea spune că dacă sunt multe, atunci poate că tot multe împlineşti..? Ori, ca să fi un om de succes trebuie să ai doar un singur ţel, încercând cu stăruinţă să-l împlineşti pe acesta?
Maestro Eugen Doga: … Fără iluzii, fără miraje de tot felul, fără speranţele îndreptate spre ceva important pentru viaţă ta, uneori chiar fiind ele prea departe de realitate, nu există mişcare înainte, nu există cuceriri spre cele mai înalte culmi, nu există creaţie…! Nu este nici chiar dragoste. Călătorii de prin deşerturile Africii or din Cara-Cumului mergând zi şi noapte spre o ‘’punte’’ în faţa lor , ce este de fapt nu altceva decât un miraj, ei conştient continuau calea determinaţi de această inconştiinţă până ce în sfârşit ajungeau la o oază. Iată mirajul prin care se scapă cu viaţă! Uitaţi-vă la această ‘’oază’’, visul de a ajunge la ea ajută să învingi toate obstacolele din cale!! Dacă încercau să ocolească aceste miraje, erau să se prăpădească în nisipurile pustii şi necruţătoare. Mai este şi o vorba în popor: să nu te ‘’alungi după doi iepuri, că n-o să prinzi nici unul…’’ J Eii, şmecherii de iepuri, unul fuge la stânga, iar altul la dreapta şi tu te pomeneşti la mijloc unde deja nu mai este alt iepure… :)) Eu nu sunt vînător de iepuri şi de aceea mi-am ales o singură cale, m-am ‘prins’ de una singură, de care cred că e vocaţia mea, cu care chiar numai cu ea unică – greu mă descurc. Da fireşte, trebuiesc avute în vedere multe aşteptări de la viaţă dintre care una să fie – ţinta, calea sau menirea deja avută în interior. Dar dacă aceste ‘’aşteptări’’ stau ca nişte ‘mămâi’ şi nu te mişcă spre ele, aşa şi vor rămâne – ceea ce mimai… Numai că tu nici Sfincs n-o să mai fii vreodată, căci este unul deja şi gata.
- Aveţi dreptate! Lumea ce este în conştinţă de cauză afirmă că trio-ul profesional şi nu numai dintre dvs., Maestre, fiind compozitor, împreună cu un mare poet, Grigore Vieru, şi un regizor nu mai mic ca importanţă, Emil Loteanu, răposaţi din păcate… a fost un fenomen de amploare colosală în domeniul creaţiei..?! Dacă nu ar fi dificil, ne-aţi putea comenta varianta dvs.?
Maestro Eugen Doga: - Desigur. Să zic că într-un anumit timp pe Vieru, cât şi pe Loteanu, îi ştiam de mai multă vreme, de dinaintea cunoaşterii noastre personale. Le citeam poeziile, îi vedeam la diferite întâlniri şi la uniunile de creaţie, îi întâlneam chiar şi pe străzile Chişinăului. Îmi amintesc de Emil Loteanu, care venind prin anii 50 la Bucureşti cum era el elegant, cu o anumită coafură pufoasă, ce galeş se flutura deasupra feţei lui. Cu fularul roşu ce era peste umerii paltonului de piele, cu geanta tot de piele, se juca venind în urma lui, ori pe palton şi geantă, mergea victorios pe străzi mândru de sine, de li să făcea rău fetelor ce i se nimereau în cale. Vorbea o limbă românească frumoasă, care pentru noi, ‘prăpădiţii de sovietici'( ), era o descoperire a altei lumi. Nu o singură dată îi ascultasem poeziile recitate la aceste reuniuni. Încă de la început era proiectat în el pentru toată viaţa lui, Emil Loteanu – un mare poet romantic, un fantezist, un îndrăgostit şi un cutezător!