Revista Orizonturi Literare Iulie 2015 | Page 31

interviu

31

Ele îmi fac impresia că m-am despuiat de haine grele, c-am aruncat din mine nişte pietre sau apăsări din piept. Când iau în mâini partiturile acestea şi le privesc, le văd ca pe nişte tablouri minunate, sau precum o mulţime de oameni dragi ce sunt toţi acolo în grup, ori separat. Privesc partitura ca o hartă a câmpului de luptă din războiul mult prea greu câştigat. Abia după mult timp observ dacă ceva lipseşte în tabloul acesta şi atunci încerc să-l restudiez, să-l completez… Hm, chiar şi atunci după această ‘luptă’ minoră iarăşi mă flutur mândru cu foiţele de partituri…:) Se întâmplă, uneori, că mă aprinde un singur cuvânt din toată poezia pe care mi-o propune cineva pentru a scrie muzică. Am o lucrare vocal-simfonică chiar, în care am folosit numai titlul poemului prezentat ce era dintr-un singur cuvânt -” fericire”…

- Felicitări, Maestro! Mândreţea dvs. pentru o aşa operă colosală este foarte justificată! Dumneavoastră ce părere aveţi, care dintre toate artele lumii consideraţi că ar fi cea mai eficientă art-terapie, dătătoare de pace sufletescă, linişte, împăcare cu sine, şi care poate împlini d.p.d.v. spiritual mai mult?

Maestro Eugen Doga: Toate artele, ca şi toate medicamentele de altfel, toate florile, sau fetele oamenilor, toamnele târzii, ori primăverile timpuri, toate au specificul lor aparte. Se recomandă plimbări în natură unde se pot auzi ciripitul păsărilor, sau cum murmură izvoraşul, ori unde se poate vedea cum zboară de la o floare la alta albinile. Natura e cea mai desăvârşită artă, de unde vin şi propunerile acestea : Să aspirăm aer proaspăt!

Altul doreşte să stea în faţa unui tablou, care la momentul acela reprezintă cel mai potrivit ‘om de încredere’ căruia i se destăinuie, doar în faţa tabloului; ori, în faţa oricărui alt obiect, unii oameni, sufleteşte vorbind, se potdoar acolo ’dezbrăca’ de ceea ce-i apasă ca să-i iasă toate bolile cuibărite în el, ce-l presează, ori îl toacă din interior… Poate fi din cauza emoţiilor. Sau invers, se poate ca acest tablou îl alimentează cu energie nouă, aprinzând scânteiele amorţite în el, care încă sunt pline de viaţă. Altul ca să ’vadă’ mai bine se izolează undeva, unde este linişte şi ascultând muzica preferată, cea pe care o dorea s-o audă şi care îl poartă prin toate labirinturile firii sale cu toleranţă, când cu furie, ori cu acele unde sonore ce îi pot atinge un punct din simţiri, asemenea chinezului cu acupunctura, şi-l poate duce virtual hăt, spre infinituri.

Artele nu se pot compara între ele, fiecare fiind de sine stătătoare, creând o lume specifică sau aparte, originală şi completă. Dar în schimb, ele pot conlocui, ori să provoace inspiraţii pentru creaţie în alte genuri, sau în alte domenii. Ştim foarte bine suita extrem de frumoasă a compozitorului rus M.Musorgsky, ce a fost scrisă după o vizită a expoziţiei unui pictor. Ştiu multe cazuri, spre exemplu, de oamenii de ştiinţă lucrând pe muzica ce se cânta foarte încet la player-ul de pe masa de lucru.

Medicii o folosesc şi ei în timpul operaţiilor. Cosmonauţii ascultă muzică pentru a se simţi ei cumva mai aproape de pământ, mai aproape de aceia dragi lor cu şi printre toatele simţiri pământeşti. E drept, eu vizitez teatrele, vizionez o mulţime de filme, dar încărcătura lor ideologică şi amestecul între diferite genuri de arte, textele lor auzite mă abat de la un singur fir, ori sentiment pe care îl caut, îl aştept… şi, pe care găsindu-l, uneori mi-l acoperă vocile străine de mine, ori mişcările şi dansurile de la spectacole puse aiurea. Muzica, după mine, e cea mai perfectă formă de expresie! Dar, ea poate fi perturbată uşor…

În completarea ei cam rar găseşti ceva adecvat. Muzica e asemenea cu acea singulară şi unică imagine, cea mai dragă fiinţă, care te cucereşte şi, fiind de ea ‘’necuprins, te simţi fericit. Nişte bătăi puternice din timpani îi ridicau pe ostaşii lui Ştefan cel Mare la lupte. Şi le câştigau. De asemenea, oşteni cu voce puternică de ai lui Vlad Ţepeş, scoteau noaptea sunete stranii şi puternice menite de a speria marea oaste a lui Mahomed, ce şi aşa era terifiată de pustietate, foamete, ţepe şi atacuri neaşteptate.