poezie
14
VIAŢĂ BEATĂ
de MIHAI MERTICARU
Viaţă beată,spectacol de circ banal,
Decor fastuos de carton colorat,
Oroare călătoare pe drum barat,
Umbră deghizată căzută sub val,
Derizoriul cu păcatul împăcat,
Zădărnicie cu deznodământ fatal,
Haină veche cumpărată de la telal,
Visul ultragiat,mereu amânat.
Între răsărit şi apus o pată
De ziuă,o luminiscenţă disperată,
O floare scuturată de agată.
În sol seminţele nu mai încolţesc,
Până şi iluziile putrezesc,
Angoasele-s de un firesc nefiresc.
O SCÂNTEIE
Când îngândurarea de tine s-agaţă,
Prin jarul stins al vechilor ispite,
Vezi anii cum s-au scurs pe nesimţite
Şi-ai rămas numai cu tine faţă-n faţă
Şi cu frumoase amintiri, pasămite,
Întinse ca mărgelele pe aţă.
Simţi că vine-o doamnă-n negru, o hoaţă,
Care, cu tine, -ar vrea să se mărite.
Amare reproşuri îţi dau târcoale,
Din atâtea visuri rămas-au crâmpeie
Ce-ţi redau întreg trecutul tale quale,
Răpindu-ţi două puncte cardinale.
În momentul când cercul se încheie,
Constaţi spăşit că viaţa-i o scânteie.