interviu
4
Liviu Andrei: "Cine a citit o carte de-a mea nu mai are nevoie de explicaţie."
(continuare coperta)..., mi se pare ceva mai greu decât zidirea universului. Literatura de cuțit este stilul pe care eu l-am inventat. Cu droguri, cu jale, cu compromisuri sexuale, cu himene crăpate pe jumătate, cu de toate. Este singurul stil românesc pur, autentic, cu invenții de cuvinte nu cu împrumuturi searbăde, o sărbătoare cumplită de afixe, ceea ce nici natura însăși nu știe ce e. Nimeni n-a anticipat literatura de cuțit. Estă fascinantă. Cine a citit vreo carte recentă de-a mea nu mai are nevoie de explicație. E prins în lațul ei. Literatura de cuțit nu era destinată României. Poate o meritau sârbii, grecii, rușii, dar eu am fost blestemat să o făuresc aici. Miros a căcat, dar asta e. Se spală peste secole. Niciun medicament artistic nu a plăcut la văz, gust și miros. Eu doar miros a căcat. Căcănarii literaturii române sunt alții. Îi știi și tu. Important e să te ferești de ei.
Cum vezi viitorul literaturii în România? Cine vinde mai bine: cel care investeşte în imagine sau cel care investeşte în conţinutul cărţii?
Viitorul literaturii române este sumbru. Va pieri. Scurt. Viitorul literaturii în România este fructuos. Bogzorii, jidanii și toți alogenii vând bine. Toți impurii, suciții și mierlari au progres aici. Aici e delta scursurilor. Ce e prost în afară, aici e cremă, este king. Saturnalie bozgo-jidănească. Imaginea nu există. Scriitorii nu au imagine. Scriitorii sunt bășinile serviiciilor de informații. Nu ești scriitor decât dacă vrea Secu. Cine nu înțelege asta, scrie degeaba. Nu contează cum scrii, ci pe cine vomiți literar.