aprilie 2015
Revista Orizonturi Literare
Liviu Andrei: "Cine a citit o carte de-a mea nu mai are nevoie de explicaţie."
O să încep acest interviu prin a specifica că nu am apucat să-i citesc toate cărţile scriitorului Liviu Andrei. Deţin în biblioteca personală cartea „Gayzer” din care am apucat să citesc câteva zeci de pagini şi despre care pot spune că mi-a lăsat o impresie foarte bună şi cea mai recentă carte publicată, „Procto”. Aceste opere ale autorului reuşesc să facă diferenţa între om şi umanitate şi între fond şi font. Le-am considerat ca fiind o gură de aer proaspăt în mizeria care circulă în literatura românească, spun asta, sătul de gunoiul mirosit în capitala europeană şi cerşind după o porţie de literatură bună care să-mi trezească neuronii la viaţă.
Să ieşim din confortul personal fiindcă trebuie să-l băgăm la audieri pe scriitorul Liviu Andrei şi să-l supunem unui set cu întrebări fiind obligat să ne răspundă.
Cititorii revistei Orizonturi Literare doresc să te cunoască mai bine. Prezintă-te şi descrie ce înseamnă, pentru tine, "literatură de cuţit"?
Literatura de cuțit este cel sublim tip de literatură ultramodernă. Este maximum. Să iei o coajă de roșie dintr-un căcat comunist și să-i dai valoare divină, (continuare pagina 4) zidirea universului. Literatura de cuțit este stilul pe care eu l-am inventat. Cu droguri, cu jale, cu compromisuri sexuale, cu himene crăpate pe jumătate, cu de toate.