Piesă de teatru
Ma îmbrac în patura nesfârşitei veri Încercând să mă transform în ce-am fost ieri,
Sute şi mii de clipe din regie În acest moment se răsfrâng în mine.
Încerc să-mi pun o simplă mască, albă Astfel o să par necunoscut...
În această lume în care necunoscutul A câştigat iar eu am pierdut.
A luat tot ce a fost frumos din lume A luat tot ceea ce-am simţit
Am rămas din păcate Doar cu ceea ce-am trait.
Piesa se-apropie de final, Jucându-se în grabă scena,
Spre a mulţumii întregului public Că le-a urmărit tandema.
Sute de aplauze se aud
Din întuncata parte-a sălii, Sute de oameni se ridică Spre a aplauda victorii.
>>> Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman <<<