Nesiguranța asta mi-a dat de gândit și-am înțeles atunci că mă pot autoevalua. Conștientizam, deci, dinainte ce-am greșit și nu mă simțeam neîndreptățită de jurați.
7. Atunci când ai scris, te-ai raportat întotdeauna la concurenţă sau nu ai ţinut seama de ei şi ai scris pentru tine?
Am preferat să citesc articolele celorlaltor participanți abia după ce le scriam pe ale mele, căci nu doream să fiu influențată în vreun fel. Nu mi-a fost teamă că vor exista idei identice pentru că întotdeauna am pornit de la o experiență personală, pe baza căreia să construiesc povestea care să se plieze pe cerințele sponsorilor.
8. Când a început competiţia, credeai c-ai pe primele poziţii?
Țin minte că am început competiția cu dreptul, prima notă acordată fiind un 100. Trebuie să recunosc că am avut atunci un moment în care m-am gândit că va fi floare la ureche să câștig SuperBlog-ul și deja mă vedeam învingătoare. Mi-am dat seama, după încă un set de note, că eram doar naivă.
9. Există şi o sărbătorire a locului 2? Dacă da, care este aceasta?
Nu i-aș spune sărbătorire a locului 2. I-aș spune sărbătorirea SuperBlog-ului. Și spun asta pentru că la Gala SuperBlog din 13 decembrie 2014, care a avut loc la Straja, n-a contat cine a fost pe primul loc și cine a fost pe ultimul. Eu m-am simțit fericită pentru că în sfârșit am reușit să cunosc lumea din spatele blogurilor și nu mi-a trecut nicio clipă prin gând că mă aflu acolo pentru că am ocupat poziția a doua în clasament. Ciudat, știu, dar adevărat.
SuperBlog
27