Mă gândeam să îţi scriu de mult, dar n-am timp, Timpule. Nesuferitule! Când eram mică am învăţat la şcoală, că Timpul este un bătrân, care locuieşte într-un castel, construit în formă de ceas. Ce mult mi-a plăcut aceea poveste! Apoi, am crescut şi am văzut cât de repede zbori am început să mă supăr pe tine.
Dintre toţi copii tăi săptămâna fuge cel mai repede! Apoi luna, apoi anul ! Unde alergi atât de obraznic şi ne furi clipele?
Te urăsc, Timpule! Ieri eram copil şi azi sunt adult, iar copilăria e departe, în urmă...
Te urăsc, Timpule! Atunci când sună ceasul dimineaţa,
Te urăsc, Timpule! Atunci când n-am timp să plec la piaţă, mă rog, supermarket.
Te urăsc, Timpule! Atunci când grăbită mă întorc acasă pentru alte miliarde de lucruri!
Te urăsc, Timpule! Atunci când iei şi uiţi să dai!
Te urăsc Timpule! Ştiai asta! Dar voi iubi CLIPA! Ea e momentul timpului ce zboară!
Te urăsc, Săptămană!
Te urăsc, Lună!
Te urăsc, Anule!
Te urăsc, Timpule!
Săptămână dragă ! Tu care fiică a timpului ești ?! Te urăsc când începi cu minunata zi de LUNI. Din cele 7 zile, doar două sunt mai puţin infernale!
Sâmbăta şi Duminica, pe ele le iubeşte toată lumea.
D-ra Luni, se trezeşte frumos dimineaţa, considerând, că e cea mai frumoasă dintre fiicele Timpului. Ceasul nesimțitor la 6:00 sună, râzând părcă de cheful meu de a mă trezi. Ştie că voi pleca spre prietena mea cea mai bună: MUNCA. Aşa că, ziua de luni Timpule o încep vesel şi frumos
D-ra Marţi, e ceva mai veselă şi zglobie. Aruncă un… cevaaa, ce sună …Zbang, s-a spart! Să fie oare ceasul? Probabil, că da! Nici ei nu-i place ceasul?!
D-ra Miercuri, e trează de mult. Ceva mai acomodată deschide şi ea ochii, dar fuge repede, parcă grăbită să nu piardă vreun tren. Mă întreb ce tren o căuta?
Dragă, Domnule Timp,
de Nicoleta Cristea