Magazine/April, 2013 9
Orizonturi Literare 29
Rugăciunea pietrei
de Luminiţa Cojoacă
Înapoia pământului
se face cuvântul piatră
să strige de mamă
să aibă cine să-i răspundă
nedusă la biserică
femeia se roagă
de moarte să i se facă
copiii mari
pietrele de la hotar
să se desfacă în patru
precum desfăcut e şi anotimpul
iarna cand umblă
zăpezile desculţe
şi Moş Crăciun se face om
copiii mici se joacă
masa nu mai rămâne masă
stă întoarsă să umble
îngerii jur-împrejuru-i
să se umple de bucăţi
de carne de apă
din morile care
trag vecernia la cântar
masa să o aibă pregătită
Înapoia urmei
Stă îngerul întors şi se uită
Pâinea de pe masă o împarte
În lapte şi miere
Laptele pentru oameni
Mierea pentru câinii oamenilor
Setea o adapă cu un izvor
De carne fără apă
Paşii îi întrec peste dorinţa crudă
Oamenii când se uită
Laptele se desface de spumă
Rând pe rând îi cunună
Aplauzele se împart
Pentru săraci
Bogaţii au nevoie de forţă
Să mişte din loc fericirea
Izvoarele nu se dau de pomană
Pofta de carne se desface
De moarte şi priviri
Oamenii nu îi închină
În biserică
Rosturile le petrec
Să aibă ce să pună pe masă.
Adăpostul întrecerii
Se coace iarna
Zăpada aşternută peste masă
Împarte crucile
Să aibă şi oamenii ce mânca
Rosturile se aşează
La porţile dorului
Amarul să nu–i încerce
Pofta de semeni
Să zacă petrecută
Cum şi sfinţii
Stau petrecuţi peste poftele
Adormiţilor cu faţa la Poartă
Ziua se arată senină
Cum e şi cerul ales cu
Fapte măreţe
Numele ursitorilor dacă-l strigă
Se desac morţii de carne
Şi ochii se prefac că se uită
La marea lumină dată de pomană
Cu fapte cu tot.