Revista Orizonturi Literare decembrie 2014 | Page 27

Magazine/April, 2013 9

Orizonturi Literare 27

Reîntorcându-ne la remarcile făcute anterior cu privire la hotelurile abandonate, aş spune că prin aceste decizii sau, pur şi simplu, prin destinul nesatisfăcător, a fost sleită de energie şi puteri perla litoralului românesc de altă dată. Locuri în care trecutul briliant a fost lăsat la voia întâmplării, iar acum, şi spun cele ce vor urma în cunoştiinţă de cauza, fără a debita enormităţi, pe culoarele şi promenada unităţilor hoteliere bate un vânt anost, suspinând în fluierături sinistre a singurătate.

Faimoasa staţiune Olimp, cu multe filme la portofoliul rememorărilor fervente, printre care comedia românească cu cele mai mari încasări de atunci şi acum, "Nea Mărin miliardar", în care comicul Amza Pellea, eterna făclie a comicului teatral şi cinematografic din România, îşi joacă cu acurateţe şi lejeritate rolul şi amuză publicul prin replici profunde chiar pe esplanada hotelului Belvedere din staţiunea amintită un pic mai sus. Hotelul acesta abia mai respira sufocat de incopatibilitatea patronilor şi, până la urmă, a statului care nu investeşte în demersurile necesare reformării respectivei. Ca el, multe altele ceva mai ghinioniste, zac neînsufleţite de ani buni sub o pătură de delăsare morbidă, aşternută voit ori involuntar pe tot mai multe complexuri hoteliere din acea zonă. În schimb, altele au fost aruncate în groapa de gunoi a turismului de la malul mării încă din '89, nefiind lăsate să se stingă încet, iar motivul deloc temeinic şi justificabil pe care se construieşte raţionamentul autorităţilor este faptul că toate construcţiile prospere ridicate de regimul comunist au fost socotite ca o altă bombă inutilă a Ceauşeştilor. Vrând ca, de altfel, să steargă orice urmă a acelor vremuri susţinând că toate realizările de atunci erau o amprentă a chinului social, economic şi politic la care era supusă întreaga massă populară. Dar astăzi este, de ce să nu fim circumspecţi şi să nu ne pierdem în detalii injuste, "mult mai bine", pesemne că nimic nu mai rezistă fără aparatele necesare ale societăţii. Dar să abordăm şi alte subiecte ce se răsfrâng, însă, asupra aceleiaşi teme. Odată ce soarele îşi smulge trupul cald de pe cerul unei veri toride şi răsare mai plăpând în întâmpinarea anotimpului frunzelor ruginii, cu alte cuvinte, din moment ce am intrat în extrasezon, toate facilităţile implicate direct sau indirect de un sejur la mare dispar misterios.

Deşi vacanţa petrecută sub azurul născut în spuma valurilor mării e departe de a se sfârşi, fluxul de turişti fiind alimentat cu precadere de programul Litoralul pentru toţi, administratorii plajelor dau zor necontenit la închiderea acestora prin mijloace ce privesc toate ramurile aferente. Cel mai important, un factor imposibil de eliminat din peisajul curent de la malul mării sunt salvamarii, care îşi încep programul în mod oficial abia în luna iulie şi şi-l încheie până la data de 1 septembrie.