Magazine/April, 2013 9
Orizonturi Literare 11
În versurile sale poeta îşi cântă şi dragostea faţă de ţară, revărsându-şi mândria de a se fi născut şi trăit pe aceste meleaguri. Sufletul său tresaltă cu entuziasm, purtat de măreţia râurilor albastre şi încununat de florile de munte. Devotamentul faţă glie se clădeşte într-un tablou al unicităţii:
,,Sunt fiică de român şi flori de munte,
Râuri albastre-mi curg şuvoi pe ie,
Catrinţă-n fir de aur port, pe frunte
Cerul senin şi-un dor flămând de glie“.
Versul care exprimă un patriotism fără margini este cel în care poeta accentuează rădăcinile sale: “Ruptă sunt din tine, Românie!”. Adăpostul de un farmec aparte unde îşi are temelia este ţara sa mult iubită:
,,La Poarta Albei Iulii-ngenunchez
Mi-auzi tu astăzi strigătul, bădie?
Mai lasă-mi, încă, Doamne, acest crez
Căci ruptă sunt din tine, Românie!” (Sunt fiică de român!)
“Când scriu poezie nu mă gândesc şi nu-mi impun o temă anume, poezia o scrie sufletul şi «vinovate» de acest lucru sunt stările care-l animă. Scriu poezie de dragoste, scriu poezie patriotică, scriu pastel - inspirată fiind, în primul rând, de locurile mele natale de la poalele Apusenilor, acolo unde îşi are rădăcinile poezia mea, de fapt... Şi mai scriu şi poezie ironică, mai rar, ce-i drept... dar scriu!”, a afirmat poeta.
,,Te caut printre gânduri şi te chem.
Să-mi fi alături, să te am aproape.
Iubirea mi-este dulcele blestem
Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”.
Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce blestem”. Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta pluteşte condusă de puterea acestui unic sentiment şi se aşterne pe mantia binecuvântării, sub o lumină divină:
,,Şi dăruindu-ţi veşnicu-mi sărut
Să nu-ţi mai fie sete niciodată
Hrănindu-ne din al iubirii lut
Sub o lumină binecuvântată”. (Imnul iubirii)
Dragostea poate fi încrustată doar ,,cu litere de foc”. Asta pentru că ea însăşi e focul mistuitor care arde pe firmamentul veşniciei:
,,Cu litere de foc o să-ncrustez
În cartea vieţii mele: eşti în veci
Un dor imens, stăpânul ce visez
Să-mi mângâie tristeţea serii reci”. (Cu litere de foc)