Magazine/April, 2013 9
Orizonturi Literare 13
Totuşi, în anotimpul toamnei încă licăreşte iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci şi ramuri goale şi doineşte în trena toamnei:
,,Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite,
Muguri de doruri, urme de suflete rebele,
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…”(În trena toamnei mele)
Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta îşi exprimă dorinţa de a primi linişte, vise şi mângâiere, cernute prin sita tăcerilor şi purităţii:
,,Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise
Când se-aprind luminile-n tăcere.
Cu roi de fluturi albi, aripi deschise
Peste noian de gânduri, mângâiere”.
Zvâcnesc în trupul iernii începuturi
Speranţe îngheţate-n haina-i albă
Când fulgii dau văzduhului săruturi
La gât purtând dorinţe prinse-n salbă. (Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise)
Suflet însetat de senin, poeta îşi primeşte pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea:
,,Setos de alb, avid de curăţime
Flămândul suflet pacea îşi primeşte
Din al ninsorii dans, din Înălţime
Îşi soarbe fericirea şi trăieşte”. (Flămând de alb)
Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar şi melancolie. Lacrima îngheţată şi chipul de fată sunt expresiile nostalgiei şi speranţei, dar şi ale seninătăţii:
,,A îngheţat o lacrimă sub gene
Încremenită-n strai de promoroacă
Ce-ascunde-n şoapta florilor perene
Un vis înzăpezit, un chip de fată…” (A îngheţat o lacrimă)
Liniştea sărbătorilor de Crăciun şi magia care valsează în cetini de brad reuşeşte să reaprindă speranţele:
,,În cetini de brad strălucind sub beteală
Din Ceruri, de Sus, o lumină luceşte
Trezind omenirea din trist-amorţeală.
Vine Crăciunul, speranţe-mpleteşte”.
De o frumuseţe nemărginită este atmosfera creată de poetă pentru a evidenţia lumina divină şi puterea sărbătorii Crăciunului. Muzică îngerească şi gânduri senine vin să întâmpine minunea cerească, sărbătoarea care vindecă sufletele noastre: