Bijutierul era aşezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin.
O fetiţă se apropie şi-şi lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaştrii ca cerul, se luminară. Intră hotărâtă în magazin şi arată cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
"E pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuţa clientă şi o întrebă: "Câţi bani ai?"
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetiţa puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise şi o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine.
"Ajung?" întrebă ea cu mândrie. "Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ţine locul şi niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei şi sunt sigură că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeaşi culoare ca ochii ei."
Omul se duse în spate şi reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roşie cu auriu, cu care împacheta cu grijă cutia. "Ia-o", spuse el fetiţei. "Şi du-o cu grijă."
Fetiţa plecă foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu.
O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu parul de culoarea mierii şi cu nişte ochi albastri minunaţi. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă şi spuse:"Colierul acesta a fost cumpărat de aici?"
Poveşti cu tâlc:
În spiritul Crăciunului