poezie
27
Ochiul curat
Curățește-mi ochii să văd cu ei,
Frumusețea verii, florile de tei,
Curcubeu boltit colorat pe zare,
Răsăritul lunii, asfințit de soare.
Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară,
Florile de câmp din lanul de secară,
Grăul copt în holde să-l văd aurit,
Unduind ca marea când e de cosit.
Să văd pâinea bună în spicul de grâu
Și sămânța vieții în apa din râu
Pe Iisus să-l văd rastignit pe Cruce
In prescura care la altar s-aduce.
Curășește-mi gândul inima o spală,
Să nu am în gură vorbe se ocară.
Fă să piară Doamne răul tot din mine,
Să rămână doar ce-i frumos și bine.
Viersul meu să fie apă cristalină,
Zămbetul deschis, privirea senină,
Fapta înțeleaptă, trupul potolit
Și câțiva dusmani să-i am de iubit.
Noapte de vară la munte
Din cer printre nori, niște raze de soare
scaldă și îmbraca-n lumina satul din vale.
Iarba e verde, munții desenați pe zare
Au vârfurile golașe văruite cu ninsoare.
Țăranii obosiți se întorc încet către casă,
s-anunță o noapte de vară frumoasă.
Timpul curge lin într-un straniu balet,
Înserarea acoperă amurgurile roz violet.
Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,
un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche.
În schitul de lemn de la marginea zării
Niște călugări deapănă rugăciunile serii.
Luna pe cer vine să-și facă tura de noapte,
începe un recital susținut de câteva broaște.
După fierbințeala zilei, acum e răcoare
în aer plutesc esențe tari, dulci amețitoare,
În nări simți aromă de brad, miros de bucate,
E noapte de vară la munte. Ce noapte!