Din spini se nasc sentimente
Şi uite cum vin zile senine, cuvinte cu minte...
Trandafirii îmi colorează cerul
Prin toate văile ceata şi-a aruncat voalul.
Curaţi spini să-mi străpungă mâinile
Jale, mâini goale, inimi de cucoane, dimineţi calde,
Viaţa per ansamblu, e plină de neprevăzut
De aia m-am regăsit de mic într-un amurg tăcut.
Haine jumulite şi spinii-s oameni
Sufletul meu călit prin apă călduţă
Şi mi-e dor în coate de urme şi-un somn în căruţă
Dragostea e fir de trandafir, amalgam de flori.
Aroma poezie mele naşte spini
Gustul ei amar de-al familiei calvar
Şi prin roua simt miros de crini
Cu faţa spre soare ochii mei sar, dar...
Dar visez, migrez şi poteca e plină de spini
Sădesc un lan de zâmbete şi-ngrop câini
Mai câştig, mai pierd dar sigur miros
Un câmp de flori şi simt viaţă până la os.
Pentru că eşti...
de Marius Crăciun
36
Revista Orizonturi Literare - august 2014
Poezie