POEZII
24
într-o zi voi fi un om foarte fericit
de Justin Dumitru
cu toată nebunia de a nu regreta nimic
voi zâmbi politicos oricăror factori incisivi ai stresului
şi inima va şti singură când să-şi otrăvească poftele
într-o zi voi scrie pe clădirile publice îndemnuri optimiste
ca acel pacifist care a scris pe filiala de bancă:
,,şi tu meriţi! eşti minunat!”
logică tristă: nu trebuie să fii minunat ca să meriţi,
ci trebuie să te minunezi de cum se obţin acum meritele
trebuie să fii iluzionist şi nu numai
trebuie să calci pe tendoanele celor care se
căsnesc să supravieţuiască în plină glorie a ultrajului.
înţelegi? trebuie să îi prăbuşeşti pe cei slabi
ca un călău gustând sângele cald, proaspăt de pe mâna vânjoasă
a execuţiei.
într-o zi voi arunca dintr-un aerostat petale de trandafir
peste cartierele ucigaşe, peste cămine abandonate
de jos se vor ridica la cer lampioanele luminoase ale unor
copii care îşi construiesc case din lego,
speranţe din scobitori, fericirea pe stomacul gol.
şi ochii lor vor fixa acele luminiţe de încurajare pe bolta
cerului senin. palmele le transpiră şi tremură de emoţie.
râd şi aclamă ploaia de petale la fel de caldă şi liniştitoare
ca lacrimile părinţilor stoarse pe ascuns.
dar într-o zi vor fi nişte oameni foarte fericiţi.