POEZII
21
MUGURI
O să te plouă roua peste gene
şi-o să te usc cu o batistă mov,
Împrumutată de un liliac
ce mi-a-ncolţit în geamul din alcov.
O să te ningă fluturii brodaţi
pe ii cu sânii plini de iasomii.
Pe-obrajii mei silenţios fardaţi,
Să-i laşi să zboare-n stol de insomnii.
O să te ningă primăvara-n cruguri
peste imaculatele idei, absente.
O sa mai guşti placid din sentimente
dar, nu te vei mai sătura
de-atâţia muguri!
ÎNTR-O ZI…
Iubirea va pleca c-o barcă.
Unde?
Noi nu vom şti vreodată.
Prin fiorduri reci vor
muri sentimente
şi vor trece-n stoluri
durerile latente.
N-o să mai vină nici un răspuns.
Ecou peste timp,neajuns.
Plouă pe case
cu libelule de oase
şi fluturi de-arnici ţi mătase.
Şi barca pluteşte, pluteşte-n
derivă spre nord
sau spre sud.
În vestul din palme
cu greierul ud.
Şi peste timpane
rănite de cord.
Lumina-n odgoane s-a revărsat
deodată.
Unde vom ancora mâine?
Nu vom şti niciodată.