Am mâncat rede un iaurt cu re, am luat cheile de masă şi am ieşit uşă. uşa de la lift era un afiş: DEFECT. Luaţi-o scări! Am luat-o scări…
drum am primit un al de la truţa Poscu, o duduie care trebuia să o ajut cu organizarea unei treceri. Fiind atentă la ce vorbea, nu am văzut că marginea trotuarului erau asrsoare. M-au stropit ste tot, pantofi, rochie…Ce bid le-o fi pornit ste noapte şi le-o fi lăsat aşa?
Am ajuns la truţa Poscu, am băut rede un frap, am fâţâit două ma de o masă alta şi m-am pus treabă. truţa a plecat la salon, ca să i se vopsească părul, să-i fie nsate sprâncenele, să i se facă un eling şi dichiura. Rămăsesem cont propriu. Am pregătit aritivele: prosciutto cu ne galben, rulouri din şte (unele cu sos de care, altele cu sos sto), caşcaval cu pir, chifţelute date prin smet etc.
Profitând de faptul că eram în baie şi spălam mâini, chinezul truţei s-a urcat masă. Bine că am fost fază! L-am luat sus, i-am zis ceva de digree şi, drept deapsă, i-am dat o reche de palme la fund. De nervi, a ros toate florile care le adusesem şi a umplut casa de tale. E cam riculos chinezul ăsta!
După o rioadă, s-a întors şi truţa de la salon. Zici că avea o rucă blondă cap, atâta rhidrol folosise coafeza. Nici măcar nu mi-a mulţumit ntru ajutor, însă mi-a promis că mă va răsplăti la prima nsie. E rsiflantă truţa asta! Mă întrebam cu cine seamănă chinezul…
Am ajuns acasă înserat, după ce m-am plimbat ronul Gării de Nord. Am mâncat ciorba de rişoare care o gătisem în ziua precedentă şi am adormit.
Aceasta a fost, scurt, o zi fără “pe”, dar plină de riţii.