Revista Optimism nr. 33/2017 Baylor nr 33 FINAL | Page 7

O altă problemă de analizat este cea legată de etica
direcționării pacienților din sistemul de stat în sistemul
privat, unde plătesc consultații, analize și îngrijirea nece-
sară unei astfel de afecțiuni. Astfel, le este luat dreptul la
asistență medicală subvenționată de stat, chiar și pentru
puținele servicii care sunt în prezent acoperite de asigurarea
publică de sănătate.
Pe de altă parte, medicii de familie spun că se simt
neputincioși în fața acestui fenomen. Ei nu pot prescrie
analize gratuite pentru hepatită decât în cazul gravidelor și,
deci, capacitatea lor de a face screening în rândul populației
sau de a ajuta la diagnosticarea hepatitelor prin prescriere
de analize gratuite, este sever limitată, depinzând exclusiv
de interesul și bugetul pacientului. Laboratoarele private
profită astfel de situație !
Toate acestea arată câteva dintre punctele nevralgice
ale sistemului de stat în managementul hepatitei C și poate
că a venit timpul ca acestea să fie analizate și corijate de
către cei răspunzători, pentru a reduce astfel suferința
pacienților și a familiilor acestora.
Dilema pacientului cu hepatită C
Pacienţii cu hepatită C se află într-o situaţie greu de
înţeles. Pentru a obţine tratamentul gratuit cu antivirale de
ultimă generație trebuie să aștepte ca boala să se agraveze,
iar viaţa să le fie cu adevărat în pericol. Aceasta deoarece
pentru stadiile incipiente de afectare a ficatului, statul
român nu asigură tratamentele noi, fără interferon, cu rată
mai mare de vindecare. Desigur, costul acestor tratamente
este o explicatie.
Ce fac pacienții care nu vor să aștepte? Alternativa
este de a achiziționa medicamente de ultimă generație, ca
generice, de pe internet sau din alte surse. Unii dintre ei aleg
tratarea cu generice în străinătate, cu costuri destul de mici,
dacă sunt comparate cu prețul standard al antiviralelor anti-
hepatită C din farmaciile din țară. Cum pacientul român este
obișnuit să dea bani pentru sănătate, acesta din urmă este o
opțiune urmată de mulți dintre ei, în ciuda tuturor riscurilor.
Dilema personalului medical: „Când operăm un pacient
nu știm dacă este infectat cu virusurile hepatitice B sau C.
Aflăm doar dacă pacientul declară această infecţie”
Nici personalul medical nu se simte mai protejat față de
acestă infecție. „În spitale nu există buget nici măcar pentru
a testa personalul. Este o situaţie banală și imposibil de înţe-
les. Nu avem fonduri nici pentru verificări de rutină pentru
pacienţi. Când operăm un pacient nu știm dacă este infectat
cu virusurile hepatitice B sau C. Aflăm doar dacă pacientul
declară această infecţie. Și credeți că toți pacienții știu acest
lucru? Personalul este supus unui risc profesional pe care
noi nu îl putem controla. Știm să ne ferim, știm profilaxia,
însă nu avem fonduri pentru a ne face analizele de rutină”,
ne explică un medic din sistem.
Așteptăm cu nerăbdare momentul în care următoarea
campanie de testare pentru hepatită C lansată de autorități,
să fie doar una dintre activitățile rutiniere din programul
național de diagnosticare, tratament și monitorizare pentru
hepatitele virale, un program prin care problemele expuse în
acest articol să fi rămas de domeniul trecutului.
Hepatita C, o boală
a sistemului
„C
ea mai mare problemă a noastră, a bolnavilor de hepatită,
este accesul îngreunat la tratament”, spune un pacient
infectat cu virus hepatitic C. Povestea lui este trasă la indigo
cu a altor mii de români. Mulţi dintre ei sunt convinși că au
“primit” virusurile hepatitice din sistemul medical de stat. Nu
au avut alte situaţii de risc și nu găsesc alt răspuns la între-
bările pe care și le pun despre sursa infecției.
În ultimii ani, în mod regulat, autoritățile au anunțat
public inițierea unor campanii de testare pentru diagnos-
ticarea persoanelor cu hepatită C. Dar, campaniile nu se
transformă în programe coerente și transparente, care să
urmărească problema hepatitei C de la depistare precoce,
până la tratament și chiar monitorizare post-tratament, așa
cum se întâmplă de ani de zile în alte țări. În prezent, depis-
tarea rămâne în mare măsură întâmplătoare, vaccinurile
anti-hepatită B lipsesc de pe piață de luni de zile și trata-
mentul cel nou este oferit pe baza unor criterii foarte restric-
tive. Pentru ceilalți pacienți nu rămâne decât varianta trata-
mentului cu interferon, cu mult inferior noului tratament,
atât ca rată de vindecare, cât și ca efecte secundare.
Mici insule de efort sunt făcute de organizații neguver-
namentale, care acționează prin eforturi proprii, încercând să
ofere o plasă de siguranță pacienților cu hepatită C.
De exemplu, Fundaţia Baylor Marea Neagră din
Constanţa finanțează de zece ani un program de testare gra-
tuită în Dobrogea și sprijină pacienții cu hepatită. Fundaţia
Baylor a investit în această componentă a activităţii sale
aproape 2 milioane de USD și a testat gratuit peste 65.000
de dobrogeni. Finanțarea susține testarea și, identificarea
pacienţilor reactivi, diagnosticarea celor infectaţi cu virusu-
rile hepatitice B și C, dar și decontarea analizelor medicale.
Pacienți pierduți între sistemul privat și cel de stat
Cum este să fii persoană nou diagnosticată cu hepatită
C în România? Pe scurt: complicat. Enumerăm în continuare
cîteva dintre aspectele pe care le-am identificat analizând
mai atent condițiile actuale.
Astfel, am aflat, discutând cu pacienții, că cel mai des,
aceștia se întreabă de ce asigurarea de sănătate nu aco-
peră preţul investigațiilor pentru diagnosticarea hepatitelor.
Acest cost se ridică la 1.000 – 1.500 de lei, iar pentru unele
persoane reprezintă un adevărat obstacol. De asemenea,
pacienții își doresc să știe de ce în Romania pot primi tra-
tament fără interferon doar cei cu boala avansată de ficat,
dar nu și cei în stadii incipiente, așa cum se întâmplă în alte
ţări europene și așa cum recomandă ghidurile internaționale
pentru hepatită C. Trebuie să ţinem cont că cele mai multe
persoane infectate cu virusul hepatitic C sunt vârstnice și,
cel mai probabil, infectate de mult timp deja.
7