Prof . înv . preşcolar : Pop Oana-Alexandra
Pe parcursul anilor , dezvoltarea socio-emoţională a devenit o component tot mai important a procesului instructiv-educativ desfăşurat în grădiniţa de copii . Emoţiile cu care se confruntă un copil influenţează decisiv implicarea în procesul de învăţare , de aceea noi , cadrele didactice trebuie să cunoaştem bine psihologia copilului . Odată cu schimbarea curricumului am adoptat paradigma învăţării centrate pe copil . Această centrare pe nevoile copilului , consider că se poate realiza doar dacă în proiectarea tuturor activităţilor , fie ele formale sau nonformale , se ţine cont de emoţiile copilului . Dezvoltarea socio-emoţională ar trebui să fie punctul de reper în crearea acelor situaţii şi experienţe de învăţare care să răspundă particularităţilor specifice şi de vârstă . Numeroase studii au arătat că un copil care se confruntă cu probleme emoţionale nu va putea avea performanţe academice deoarece emoţiile au legătură direct cu sistemul neuronal .
De cele mai multe ori copiii sunt etichetaţi greşit , precum : “ Eşti rău ”/ “ Eşti obraznic ” / “ Eşti neascultător ”, de multe ori fără a ne gândi la anxietăţile , fricile şi temerile pe care copilul le transpune prin comportament . Frica este o emoţie mai puţin cunoscută de cei mici , dar în acelaşi timp o emoţie pe care o simt poate în fiecare zi , sub diverse forme . Cercetările arată că frica este una din emoţiile de bază ale copilului încă din primele zile de viaţă . Copiii ne spun adesea “ Mi-e frică !” , iar noi ar fi bine să le validăm această emoţie prin acceptare şi înţelegere . Copiii ne spun fricile pentru că suntem cei în care au încredere . Noi adulţii suntem cei care le creează complet sentimentul de siguranţă , siguranţă de care au atâta nevoie pentru a descoperi lumea . Frica face parte din realitatea lor şi a lumii pe care o explorează . Mai mult , când negăm cauza fricii le insuflăm convingerea că ceva este greşit cu ei şi nu vom reuşi să rezolvăm problema . Oricât ar fi de nesemnificative pentru noi fricile lor , ele există . Nu înseamnă că celor mici nu li se face inima cât un purice sau că nu le tremură mâinile , fie că trebuie să răspundă solicitarilor educatoarei , fie că intra pentru prima data într-o sală de grupă . Ţine de noi să-i ajutăm să-şi accepte frica şi să ştie că suntem acolo , lângă ei cu braţele întinse . .