Revista MRe Medical Research education 05 Aprilie 2014/ Numărul 1 | Page 47

Inspirație Irizaţie, de Dragoş Hanna -Oglindă! Reflexie impură! Incertă realitate! Spune-mi, tu, cum aș putea să știu dacă acesta-i ochiul meu, dacă aceasta-i mâna mea? Oglindă, te sfărmi-n mii de lacrimi… Cioburi inutile. Tristeți prefabricate. Tu știi ce e tristețea? Tu știi ce e durerea? Taci. Încremenești. Cum poți să vii înspre mine când nici nu mă cunoști? Zâmbești, dar taci (din nou) și mă-nfioară lumina degajată de chipul tău. Infantilă… Oprește-te! Îmi pare… îmi pare că tu semeni cu mine, că tu sunt eu! Că eu sunt tu!? Oprește-mă! Cum eu sunt tu și tu sunt eu?! Când tu ești înger, iar eu… demon! Iar eu sunt demon! Sunt noaptea! Sunt Hades! Sunt… Eu nu știu cine sunt… Și urlu. Mă cutremur. Mă mistui și mă-ngrop. Privește-n urmă-mi! Eu nu mai pot! Admiră condeiul cum stă să-mi curme viața! - Reflexie! Oglindă degradată! Realitate moartă… Spune-mi, tu, cum aș putea să te cunosc când trupu-ți se așterne în fața mea făr’de inimi? Reflexie, te