Revista MRe Medical Research education 05 Aprilie 2014/ Numărul 1 | Page 47

Inspirație

Irizaţie, de Dragoş Hanna
-Oglindă! Reflexie impură! Incertă
realitate! Spune-mi, tu, cum aș putea
să știu dacă acesta-i ochiul meu,
dacă aceasta-i mâna mea? Oglindă,
te sfărmi-n mii de lacrimi… Cioburi
inutile. Tristeți prefabricate. Tu știi
ce e tristețea? Tu știi ce e durerea?
Taci. Încremenești. Cum poți să vii
înspre mine când nici nu mă
cunoști? Zâmbești, dar taci (din
nou) și mă-nfioară lumina degajată
de chipul tău. Infantilă… Oprește-te!
Îmi pare… îmi pare că tu semeni cu
mine, că tu sunt eu! Că eu sunt tu!?
Oprește-mă! Cum eu sunt tu și tu
sunt eu?! Când tu ești înger, iar eu…
demon! Iar eu sunt demon! Sunt
noaptea! Sunt Hades! Sunt… Eu nu
știu cine sunt… Și urlu. Mă
cutremur. Mă mistui și mă-ngrop.
Privește-n urmă-mi! Eu nu mai pot!
Admiră condeiul cum stă să-mi
curme viața!
- Reflexie! Oglindă degradată!
Realitate moartă… Spune-mi, tu,
cum aș putea să te cunosc când
trupu-ți se așterne în fața mea făr’de
inimi? Reflexie, te